LIRICA GERMANA
Barbara MUNDT
Nascuta în 1950, locuie s te în Westerwald/Renania Palatina si în Portugalia. Absolventa a facultatii de pedagogie sociala.
Autoare de proza si poezie. Membra a redactiei revistei „Dichtungsring“, Bonn.
2003 – Premiul 1 la Festivalul de literatura din Bonn, Sectia literatura pentru copii si tineret, cu povestirea Helena fara H .
URME
Urme, unde te caut, în casa, peste tot, urme ale
anilor dusi, de veri si ierni, a
unui sir lung de zile si povesti. Urme sparte
în urma unor furtuni, frunze spulberate, ravasire
de tufe; urme ale zilelor cu ploi lenese, dar si de
arsita si siberii. Sarbatorile si-au lasat aici urmele.
Melci si furnici, ba chiar si Gecko, nu ramîn fara urma, si
apoi exista si urmele singuratatilor cautate...
Sovaind pun piciorul pe prag, ca si cum acolo
s-ar afla spatiul unei alte urme.
CARTULIA NELINISTII are sapte pagini. Pagina
1
apartine pisicii cu labele gri si privirea galbena, care
îsi baga cu preamulta placere nasul în treburile altora, în
carti, dar nu pentru a le citi, în cestile de cafea, dar nu pentru a bea din ele, în
obraji, pentru a-i rontai mai tîrziu, si în lapte. copilul asta gasit se gheboseaza în
laturi cu salturi grotesti, trage asa într-o doara fata de masa
în jos, ca apoi sa iasa tiptil din odaie. pagina
2
se potriveste copiilor , care, în crestere fiind, vin aici si în urma lor ramîn
pretentiile ca niste farfurii nespalate pe masa, vorbe iubitoare zac dupa ei precum
pantofii murdari, vin si dipar din nou. pagina
3
contine amintiri ce se vor mai degraba uitate, dar care cauta pe cineva în vis si
care nu mai au nevoie de alte cuvinte. struna
4
vibreaza ca un sunet profund al ghitarei mele si da ritmul de blues. în
pagina
5
locuieste tristetea. pagina
6
se scrie cu x, adica sex în loc de sechs (sic !) si nu explica nimic si pagina
7
esti tu.
PE CELE SAPTE CUVINTE
care îmi tin viata – dorinta, regret, pisica, cele pierdute si drum, întunecat,
tu – le-am ascuns sub perna, ca sa nu le gasesti si noapte de noapte îmi
dorm visul cu sapte cuvinte.
în visul meu fiinteaza pisica si se întuneca dorinta, usile îsi împart între ele
cele pierdute si drumul, regretul izbeste iedera de geam speriindu-ma, si tu mereu tu.
ma împotrivesc mîinilor care cauta sa cerceteze misterul, cîrpesc perna mai
zdravan peste cele sapte cuvinte.
trebuie sa gasesc sapte locuri, un loc pentru dorinta, poate în odaie sau
poate dincolo de cîmpuri, poate în curtea lunii din departarea
departarii luminoase.
parerea de rau îsi gaseste locul în noptile cu furtuna, în spatele zdrentelor de nori
ea se joaca salbatic cu gîndurile bolnave, pe care le cauta si le paraseste.
un loc pentru pisica, ea are multe locuri, pe care si le cauta singura, pe care noi niciodata
nu le gasim, si ea nu vine atunci cînd o ademenesc, cînd o momesc cu vorbe si tors. si iar îmi sta
culcata cu ochi galbeni în poala, unde îsi etaleaza ghearele, si din botul de tigru mic se evapora rasuflare
salbateca.
drumul îsi are locul lui în vis si în adevar, sînt multe drumuri de mers si tot atît de multe de ascuns, întortocheate
la nesfîrsit si diferit facute, drum pentru a pleca si multe s-au dus
si cotituri si bifurcari si numai spre a gîndi ce si cînd.
cele plecate, pierdute sa fie ascunse, scuturate bine pîna se fac mici si încap într-un buzunar, nimeni nu trebuie sa le vada,
dar ele zvîcnesc, îsi cer dreptul, zvîcnesc în mine,
duca-se drumul, duca-se, duca-se.
încotro întunericul, nimeni nu are voie vreodata nici macar sa-l presimta
adînc, adînc într-acolo ascuns în ore si sub pleoape închise, foarte departe si fara cuvinte. –
si acum numai tu.
Prezentare si t raduceri din limba germana Francisca RICINSKI-MARIENFELD
