Daniel MURESAN

ZIUA SI CLIPA VESNICULUI ÎNTUNERIC

Zbuciumată în raza de lumină,

bucuroasă, mîndră că visează,

mi-au fost vrednici părintii,

marele întuneric si temuta noapte.

A venit ziua, îndurarea închinată

si iată-mă zeita zilei,

oamenii mă ajută, firesc

se înserează,

înving razele piezise,

opacul si

lumina mamă,

Cine să le spună, eu le spun:

puteti cădea în clipa ce sfidează,

În vesnicele culori spectrale,

să chibzuiască cine si unde serbează?

Luati fulgerele cît e trebuintă,

nu vă speriati, întunericul are

zeii muritori ce-si plîng înmultirea,

Scolile noastre deschid ferestre

să priceapă bucuria,

să strîmteze eclipsele,

să treneze învrăjbirile

ochilor migdalati, timpul

oricum ne deprinde cu visele,

închide limpezirea.

Lumina si întunericul

s-au îndurat cu mine,

e vremea grăbită si îndrăgostită

de începuturi,

toată bucuria de a mă fi născut.

P OEZIA / vară 2010

45

Nu-i timp de plimbare,

se lucrează la noul buget

si iar se bucură, vine noaptea,

nu se vede datoria amînată,

Cronos e ceasul din lumină

si întuneric

cu barele lui vesnice,

culcate si-n picioare,

cîti încearcă

să amestece,

să mai steargă, să spună repede,

toti au dreptul,

la urmă se vede cît au zidit

încrederea, talentul, nelinistea.

Noaptea si lumina de la facere

sînt o bună pereche,

spectacolul feeric,

acum îsi întind mîna fulgii

ce clădesc vesnicia,

uimiti de cum s-a strîns rodul;

văzuta minune, eu născută

din întuneric întins,

tîrgurile vorbesc despre putinta

zilelor mai lungi înaintea ultimei clipe,

cîntecul vesnicului întuneric.

SCRISOARE DE CINSTIRE A DRUMULUI

E adiere usoară,

vînt ce clatină zidul,

pasii n-au liniste în ceruri,

sînt răii de acolo,

de unde nu sînt,

crezutii buni aici pe Pămînt,

e haina îmbrăcată

să urce mitul,

să coboare,

cărarea ajunge

în curînd obiceiul,

asa trăim oscilînd,

născuti să cinstim urcusul

si cînd coboară, scrisori

P OEZIA / vară 2010

46

si pasi purtati de vînt,

truda ce începe si sfîrseste

condeiul.

Iată Macedon, Cezar si

Napoleon au mintit fala,

toti cuceritorii ca ei sînt,

trufia, suisul, au plîns

destul pe ascuns,

să nu se audă

ziua detronării, vesnică moarte,

Timpul n-a gresit mersul,

desi confundă locul

spre casa înăltată,

coborîtă-n zbateri

subterane, de-ai escaladat,

alunecat la Hades, bucură-te,

n-a venit asteptat Potopul

Spiritul urcă-n ocoluri

ca insul ce-a făcut după

capul lui pe Pămînt,

spulberă tu ceata pe drumuri,

mai degrabă că-ti pierzi pasul.

Mare poruncitor, Zeus

si voi frati ninsi,

eu am lăudat întreaga curte,

greseau, dar au făcut

ce le-ati spus,

e rangul ce le dă

pe toate, de vor plînge,

nimic nou în vesnicie,

cu ochii vii, stinsi,

e proiectul sfînt.