Cain si Abel

În dimineata aceea pămîntul
a mirosit altfel:
dulce, ademenitor
stropii de rouă au strălucit
rosii pe frunzele verzi
tărîna băuse sînge de om:
sărat, metalic
SI-I PLĂCUSE.

Poate

Poate că lumea noastră-i un cocon
si păzeste-n ea un fluture catifelat
care o va strivi întinzîndu-si aripile
poate………..

Ceata

De unde vin? Unde mă duc?
Drumul îmi dispare sub pasi
picioarele-mi dispar
mă găsesc numai de la cap pînă la genunchi
restul meu e pierdut în ceată
aud vîntul scuturînd crengile copacilor fără trunchiuri
iviti pe neasteptate în fata mea
ca o mantie mă înfăsoară ceata
la capătul aleii începe orasul
si ajuns în el ceata se va risipi.

Imagini de război

Copaci arsi, case bombardate
mitraliere în mînute de copii îmbrăcati zdrenturosi
alarmele sună, în beciuri se aprind lumînări
miroase a moarte
si-n fata magazinelor cu ferestre spulberate
cadavrele se îngrămădesc

granite împart tări
străzi împart orase
pereti împart case
moartea o împărtim cu toti

Astăzi

noi nu sîntem îngeri,
noi nu mai credem în povesti,
fără zîne, fără balauri, fără printi
calculatore în suflete – ne injectăm uneori sentimente
muntii pe toti i-am urcat
mările pe toate le-am străbătut
noi nu mai visăm
noi nu ne plictisim
calculatoare în suflete – ne injectăm uneori sentimente
fără zîne, fără balauri, fără printi.

***
Vreau să fiu o umbră
toamna printre copacii scuturati de frunze.
o omidă ce a uitat să se preschimbe-n fluture
rontăie fire de iarbă
eu sînt o umbră înaltă si nerontăită
mă joc cu soarele de-a v-ati ascunselea
ceata mă învăluie si mă pierd în ea
la capătul ei m-asteaptă un fluture.

Home