Claudia MUTHER

Chemare

Vino sa învatam împreuna archeologia cerului,

ruini parasite sînt luminile astrilor din departari

si ne asteapta la ora aceasta tîrzie a ceasului

sa ne plimbam mîna în mîna, aratari

carora le cresc din cînd în cînd aripi imense.

Vino, nu stiu de ce ma fascineaza moartea,

vreau sa ti-o arat în pozele ei cele mai frumoase

iar noaptea poti sa-i vezi mai bine puritatea.

Spune DA. O ploaie de stele ne asteapta afara,

am sa-ti spun cum se formeaza constelatiile

cum mor într-un foc de artificii sorii sau cum steaua fugara

ce se apropie de pamînt numai pentru tine, copile

poarta în ea visele tale si ale mele împletite într-un sarut

vino afara sa-ti spun cît te iubesc sub cerul asta carunt.

Despre singuratate

Cu mine începe si se termina un univers,

îngust, limitat sau cum o mai vrea lumea sa-i spuna.

Cu mine începe si se termina o primavara,

un surîs,

o lacrima,

o floare.

Cu mine începe si se termina.

Chiar daca suna egoist

stiu ca fara mine ati fi ceva mai singuri, mai plictisiti

neavînd la cine striga „Egoistule!”

Cu mine începe si se termina un univers;

iar acum las jos cortina

sa puteti arunca cu pietre.

Omul albastru

Sînt un om albastru

într-o lume de vise,

Ma lovesc neîndemînatec de pereti,

ma plimb aiurea pe strazi.

Sînt un om albastru,

ma ploua, ma ninge, ma sufla, ma înfloreste.

Sparg ferestre ca sa-mi fie

stelele mai aproape

Si încerc sa va înteleg pe voi,

oameni care stiti totul mai bine ca mine.

Deosebire

Din nimic nu pot face nimic,

dar Dumnezeu a creat lumea.

Aceasta este singura deosebire dintre mine si el,

în rest sîntem la fel de singuri si de plictisiti.

Stam amîndoi la o margine de univers

si privim lumea:

eu musc dintr-un mar,

el face din aer un înger,

eu desenez o sfera pe care a inventat-o el,

nu se supara, nu ma supar nici eu.

Din nimic nu pot face nimic

Dumnezeu a creat însa lumea.