Poet, prozator, eseist, traducãtor, ziarist, economist, editor, enciclopedist.
Naji Naaman (Naji Mitri Naaman) s-a nãscut pe 19 mai 1954, la Harissa, Liban. Absolvent al Centrului Superior de Stiinte Comerciale din Beirut, în 1997, si al Facultãtii de Litere din Beirut, în 1979; masterat în drept, Universitatea din Nantes (Franta, 1979) si în stiinte politice (Universitatea Sorbona, Paris, 1979), absolvent al Facultãtii de Stiinte Comerciale, Universitatea „Sfîntul Duh”, Kaslik, Liban, 1979; diplomã de studii aprofundate în istorie, Universitatea din Nantes, Franta, 1980.
A lucrat ca: ziarist la revista „Al Jumbur” (1970-1974); functionar superior la Banca Nationalã Iordanianã (1973-1974); profesor la Scoala Profesionalã Paulistã, Junieh, Liban (1974-1977); director al „Al-Manshuratul Arabiyya” (Editii Arabe), Beirut-Lyon, Liban (1978-1979), profesor de economie si management la Colegiul Al-Markaziyya, Junieh (1978-1979) si la Centrul International de Stiinte Tehnice, Dora (1980-1985); în prezent este director-proprietar al „Casei Naaman pentru Culturã” din Junieh, pe care a înfiintat-o în 1979.
Redactor al revistei „Politicã si Strategie” (din 1981), al „Lumii Arabe” (din 1987), al „Enciclopediei Lumii Arabe Contemporane” (din 1983).
Bibliografie liricã: Ar Rasa’il (Scrisori, 1995 si 1996); Al-Muna’tiq (Emancipatul, 1997), volum apãrut si la Editura Academiei Internationale Orient-Occident, Bucuresti, 2002; Al-Mundamij (Integratul, 1999); Az-Zigra (Rememorarea, 1999); Al-Halim (Visãtorul, 2001).

VISÃTORUL (fragmente)

Testament
(fragmente)

Fiule,
Cînd îmi va sosi ceasul
Si mã voi elibera întru totul prin integrare,
Nu-ti înãbusi lacrimile,
Ele sînt omenesti;
Dar nu-ti pierde vremea plîngînd
Fiindcã eu sînt fericit si de aceea te îmbiez
Trãieste-ti viata,
Trãieste-o din plin
Si rîzi pînã la lacrimi,
Fiindcã rîsul e si el omenesc.
 

* * *

Fiule,
Dacã înfrînt ai sã fii, nu stãrui.
Rabdã si nu da înapoi si-ai sã-nvingi,
Fiindcã norocul îti va surîde-ntr-o zi
Si dacã-ai sã-nvingi nu te îngîmfa,
Ci fii bun si ai milã,
Cãci norocul nu surîde mereu;
Spune adevãrul si ajutã-l pe cel în nãpastã,
Fii mãrinimos cu licoarea-ti vrãjitã
Si mai ales fii îndurãtor totdeauna.
 

Imn (9)

Eu sînt nou nãscutul, tînãrul,
Bãtrînul, învesnicirea,
Eu sînt tatãl, sînt oboseala,
Sînt mama, sînt secerisul.

Eu sînt neînsufletitul, nelinistitul
Eu sînt cultura, recolta,
Eu sînt binele, darul,
Rãul, mizeria.

Eu sînt iubirea si mila,
Ura, nemultumirea,
Eu sînt speranta, nãdãjduirea,
Norocul, ursita.

Eu sînt cugetul, adevãrul,
Credinta, dorinta,
Eu sînt clarvãzãtorul, vãzutul
Si oricare stea cãlãtoare.

Eu sînt viata, moartea,
Fiinta, nefiinta,
Eu sînt Dumnezeu, nemurirea,
Totul, nimicul.

Eu sînt Omul.
 

Imn (11)

Eu exist, sînt asadar responsabil,
Tu existi, esti asadeci;
Noi existãm, asadar noi sîntem;
Întîmplarea ne leagã,
Solidaritatea obligã;
Pentru mai bine ca si pentru mai rãu,
Datoria ne-obligã.
 

Imn (20)

Iatã-mã dus!
Am pãrãsit lumea ce simte, lumea particulelor
Pentru cea nesimtitoare, a totului,
A adevãrului absolut si al recunoasterii universale;

Nu spune-asadar: el a fost;
Mai bine sã spui: el a devenit.
El se aflã în fiinta-neant, în atotputernicie,
El a devenit fiintã-neant si atotputernicie.