POEZIE FRANCOFONĂ
Sr NASCIMENTO
(Elias Alves do Nascimento Carlos Joao,
n. 1953, Luala, Angola)
Poet, compozitor, interpret, textier, director muzical, de origine angolezà, stabilit în Paris. Între 2005-2006, E.S., General Alberto Correia Neto, Ambasador al Republicii Angola în Brazilia, l-a numit atasat cultural adjunct la Casa Angolei din Bahia.
COULEUR FUSCHIA / Culoare fuschia
I.
Nu este firesc
Să vedem pămîntul în locul cerului
Albastrul mării
Devenind amar si rosu
Apele fluviului dincolo de albie
Întotdeauna au înecat viata
Cînd îmi doream un soare
Primăvară în floare si vară vesnică
Nu, nu este normal
Să vedem binele acoperit de rău
Să nu mai vedem verdele pădurilor
Si noi doi părăsiti
Singuri, fiecare pe drumul său
Rîsul tău, lacrimile tale sînt la Lule
Eu, singur pentru totdeauna, cine poate sti ?
Departe de tine micul meu port de pace !
Nu, nu de teamă s-a întîmplat
Nici măcar din sfială
Că acest sărut sentimental
Culoare fuschia între petale
Căzu la pămînt rănit, ucis
Atins în inimă de tîsnirea sîngelui
Nu, nu este firesc
Să vedem pămîntul în locul cerului
Căci soarele pe care l-am visat
Atît de slăbit, atît de fragil
Este o rază, un cîmp de grîu
Este o stea, un zori de zi
Ïntre mîinile noastre
Pline de dragoste si asta îmi place !
Nu este firesc
Să vedem pămîntul în locul cerului
Albastrul mării
Devenind amar si rosu
Apele fluviului revărsate
Căci soarele pe care l-am visat
În această primăvară pe care o doream
Să fie floare, vară nesfîrsită!
II
Nu,
Nu este firesc să vedem binele sub rău
Să nu mai vedem verdele pădurilor
Să nu mai mirosim liliacul înflorit
Si noi doi părăsiti
Singuri, fiecare pe drumul său
Nu, nu mai este iubire
Rîsul tău, lacrimile tale sînt la Lulé
Eu, singur pentru totdeauna cine poate sti ?
Departe de tine, micul meu port de pace !
Nu, nu din teamă s-a întîmplat
Nici măcar din sfială
Ca acest sărut sentimental
Culoare fuschia între petale
Să cadă la pămînt rănit, ucis
Atins în inimă, a fost trădat
Cînd ziua deveni noapte
Nu, nu este obisnuit
Si ne face mult rău
Cînd soarele se întunecă
Iar dragostea - cum se spune
Pleacă să ia în brate un alt pat!
Nu, nu este firesc
Să vedem pămîntul în locul cerului
Căci soarele pe care l-am visat,
Atît de slăbit, atît de fragil
Este o rază pe un cîmp de grîu
Este o stea a lunii mai
Născută de atingerea mîinilor noastre
Umplute de dragoste si asta îmi place!
2002
FENÊTRE SUR LE TEMPS / Fereastră în timp
1
O mie nouă sute optzeci-si-trei
Restaurantul Chica pe Sf. Matei
Si cîmp de stele în fiecare noapte
Turn de cîntec cîtă splendoare.
În acea zi
De ce oare
Am ajuns mai devreme
Iar tu, deja erai acolo.
Era frumos soarele strălucea
La început de iulie
Tocmai atunci iubito
Te-am văzut cu Domi
M-am apropiat
Si Domi m-a prezentat
Asează-te Carlos, ea este Silvie
Un sărut pe obraz (1) si apoi…
Si ti-am văzut ochii, erai frumoasă
Iar mîna ta atît de senzuală
Rănită inima mea tristă
Ca un fulg si-a luat zborul.
Ca un pusti am privit
Spre bătrîna grădină
Care pe tine cred te astepta
În Luanda mea natală
Mi-ai vorbit, mi-ai zîmbit
Iar ochii tăi că-ti plac mi-au spus
Ti-am sorbit buzele pe care vorbele
Valsau, horeau (2)
Ne-am revăzut la Muffetard
Am dansat, era sărbătoare
Eu cel care cîntam noptile
Tu, femeia care salva vietile
O băutură răcoritoare, tropicală
O melodie cîntată de Gal
În ochii tăi totul era ca un bal
Iar Parisul un carnaval
2
Eram fericit, erai veselă
Te-am privit, primul sărut
Apoi, zîmbindu-ne am iesit
Fără planuri, plini de dorintă.
Nu am simtit cum trece timpul
Ne jucam, rîdeam, plîngeam
Strada Duperré numărul douăzeci-si-opt
Aveam primul băietas
Ca un copil nu vedeam
Că eram fiu si tată
Iar, tu, prietena mea de curînd mămică
Rămîneai zile întregi singură
Apartamentul era mic
Ne-am mutat la Rosny
În fata gării Bois Perrier
Fericiti încă eram
Eloid a făcut primii pasi
L-am botezat, a fost bine
Sperînd că Domnul îl binecuvînta
Ce frumoasă duminică ne spuneam
Eram fericit, nu vedeam
Că eram fiu si tată
Iar tu, asistentă medicală
Nu-mi spuneai că tie nu-ti plăcea
O mie nouă sute nouăzeci si doi
Din îmbrătisări pe insula iubirii
Lara s-a născut în luna mai
Iar primăvara se făcu vară
Ca Pierrot la sfert de lună
Priveam zborul fulgului
Cînd mă certai fugeam
Cînd plîngeai cîntam
Dar nu mai stiu de ce
Apropiindu-mă de tine
Simteam o vrajă
Care mă înlăntuia
Cîteodată cînd te supărai
Vocea-ti cristalină devenea tipăt
Lara treci să-ti faci baie
Eloid vrei o palmă
3
Dar, bulgărele albăstrui se rostogolea
Doar eu distratul
Nu vedeam si ai plecat din nou
Departe de mine să trăiesti
Era în luna lui florar
Mi-era rău, nu-mi era usor
Căci n-am mai stiut să te uit
Din cel iulie îndepărtat
Atunci am luat trenul
Fără chitară în mînă
Am plecat spre satul din Bretania
Pentru a te îmbrătisa
Si ne-am întors la Villemomble
Mijlocul tău s-a rotunjit
Iar în ianuarie nouăzeci si patru
A apărut micutul vrăjitor din Oz
Cu ochi albastri
Acoperiti de bucle aurii
L-am numit Agha-Ozhor
Pe noul nostru îngeras
Stii, visez de mult
Un castel cu ferestre mari
Si cînd le deschid spre grădină
Văd roua diminetii
Femeie, iubită, prietenă:
Timpul mi-a luminat noaptea
Astăzi am înteles
Dar ce departe e acel florar
Iartă-mă pentru tot răul făcut
Dă-mi mîna, dulce surîs
Si-ti voi fi roua diminetii
În grădina anotimpurilor
Nu voi mai uita, promit
Că sînt fiu si tată
Nu te voi mai lăsa tînără mamă
Nopti si zile niciodată
decembrie, 1995
SHALOM ALIKUM/ Salom Alecum
I.
Pică din cer,
Ca o fortă răufăcătoare
Văl nu poartă,
Căci vor să fie văzute.
Asemenea himere zburătoare,
Au părăsit oaze îndepărtate,
Nimicitoare, păsările metalice,
Ucid vieti de copilandri.
Sînt oare vampiri?
Sînt oare sîngerosi?
Aceste fiinte făcătoare de urît,
Care se năpustesc peste poporul urmărit.
Sînt oare sîngerosi?
Sînt oare vampiri?
Aceia care trag.
Aceia care seamănă teamă.
Sînt pretutindeni,
Răi si trufasi,
Sînt reci cînd atacă,
Invadînd pămînturi cu fata descoperită.
Sînt oameni, sînt iudei,
Toti ai aceluiasi trib si fii ai Domnului.
Radicalizati în credinta lor,
Se îndepărtează de eroica lor mostenire.
Foloseste deja uitat,
Întreg acest trecut recent de suferintă?
Cine îi urmăreste prin timp?
Iar noi? În această lume înrobită…
Salom, Salom
Frate evreu
Salom, Salom
Pace inimii tale!
II.
Ierusalim îti apartine si tie
Si oricărui alt trib aici.
Sînt douăsprezece, dar nici unul nu-i cel mai bun.
Iar al treisprezecelea se cheamă durere.
Cu ce drept îti dai viata mortii,
Pe acest pămînt sfînt?
Este legea celui mai tare?
De Tora uitat-ai tu oare?
Călărind cerul fără ceasuri,
Traversînd noaptea pînă la răsărit,
Flacăra focului tău muribund,
Fură viata vecinului tău firesc.
Si eu, eu te privesc si te văd prizonier
Ceea ce într-o zi erai în lagăre naziste.
Ce sentiment te transformă azi în măcelar?
Auschwitz-ul uitatu-l-ai tu oare?
Salom, Salom
Frate evreu
Salom, Salom,
Pace inimii tale!
Fugi de acest foc muribund!
Du-l de lîngă poporul geamăn!
E fratele tău palestinian,
Acest om dat pierzaniei!
Este sora ta palestiniană,
Această copilă martirizată!
Această femeie violată!
Într-o zi natiunea Palestina!
Salom Alecum
Frate musulman!
Salom Alecum
Frate evreu!
Paris, 1990
Note:
(1). În Franta, „a săruta pe cineva pe obraz” este o traditie cu semnificatie socială de stimă, de prietenie, neavînd nici o încărcătură erotică (n.t.)
(2) În original, la farandole, dans popular (n.t.).
Bibliografie:
Carlos do Nascimento, Angolando. Poesias e Cançoes, Paris, Editions Lusophone, 2008, cu o prefată de Roberto Leal Correia.
Traducere si adaptare din franceză: Marilena LICĂ-MASALA
