POEZIE FRANCOFONĂ

   

Patrick NAVAÏ
Fondator al revistei „Migraphonies, revue des littératures et musiques du monde” (2001), Patrick Navaï s-a născut la Paris, tatăl său fiind originar din Iran, iar mama frantuzoaică. A lucrat în diferite domenii (educational, industrial, jurnalistic, orchestral). A făcut parte din juriul Premiilor „Wepler” si  „Missives” (2001).
Evolutia sensibilitătii sale artistice a fost puternic influentată de interferenta spirituală directă a celor două culturi, franceză si iraniană. Marcat de disparitia neasteptată a tatălui, va încerca să redescopere valorile si simbolurile traditiilor iraniene.
O parte din frămîntările sufletului său sînt redate într-o emotionantă formă lirică în volumul „Ecoul celor zise”. Volumul este alcătuit din două părti, definite prin cîte un motto, „Mari sînt ochii unui tată mort (Proverb persan)” si „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja (Rûmi)”. Pentru această primă întîlnire cu cititorul român am selectat cîteva poeme din prima parte a volumului, un omagiu memoriei tatălui său. Cifrele redau pagina din editia în franceză.

L’ÉCHO DES DITS / Ecoul celor zise (2006)

Partea I. GRANDS SONT LES YEUX D’UN PÈRE MORT. PROVERBE PERSAN / Mari sînt ochii unui tată mort.
(Proverb persan)
9.

Ah, Tată, de ce nu mi-ai zis
Că rai si albastru vin
Din limba străbunilor tăi?
De ce m-ai privit cu un singur ochi?
De ce mi-ai lăsat mostenire
Dorul de pămîntul magilor ?
De ce taci? 

12.

Am ars, în acea zi, odată cu tine
Am ars falsul gesturilor mele
Caietele mele de falsă bucurie
Vorbele fătărniciei
Am ars toate lanturile
Care mă legau de trecător

Si am păstrat doar pana si lazuritul
Foarte aproape de mine
La îndemînă
Lîngă inimă

13.
Lui Shi Bo
Lui Hassan Massouly
Lui Abdollah Kiaïe

Am bătut la poarta a trei caligrafi
Unul era chinez
Altul irakian
Ultimul persan
Fiecare înarmat cu pana sa
Mi-a arătat cu umilintă
Prin linii trase pe hîrtie
Un drum de străbătut
Fiecare m-a petrecut cu privirea
Chinezul m-a purtat spre înăltimea unui munte,
Irakianul mi-a arătat de unde am venit
Persanul singur mi-a zis : „l-am cunoscut pe tatăl tău”

De atunci sîngele penei lor îmi curge prin vine
De atunci sufletul lor îl reînvie pe al meu   

14.
 
Ah, Tată, rîcîi pămîntul
Pentru a te căuta adînc
Pentru a culege florile
Ce ti-au respirat pasii
Tie, cel pe care l-am lăsat să dispară în flăcări

De ultima ta casă mi-e dor
Cea nouă ferecată rămîne
Durerii mele

De aceea
În satul Sermizel
Mă asez în crîsma „Sarmatilor”
Să beau în cinstea ta
Si să te văd zîmbindu-mi

15.

Tată îti duc vesmîntul cu mîndrie
Si imagini din trecutul tău
Îmi umplu glasul
Focuri mii de bucurie
Îmi ard pieptul
Ochii tăi se deschid spre mine
Si eu îti continui gîndul
Tu chip împietrit căruia
La morgă i-am sărutat
Fruntea rece
Gîndesti la fetele
Care înnodîndu-si negrele basmale
Te plîng  

16.
 
Voi merge să-ti port cenusa
Pe muntele Damovand
Apoi voi merge să sed
În grădina tineretii tale
Din Teheran
Oras
În care locuitorii mi-or vorbi
Si m-or îmbrătisa
În limba ta
În limba mea
În limba noastră
De ce am vrut să-ti văd
Trupul dat flăcărilor?
Unde azi
Să vin să-ti mai vorbesc?
Nici un cimitir
Nu-ti adăposteste mormîntul
Nici o pasăre
Nu are unde sta
Pentru a-ti cînta

Nu fi trist Navaï
Chiar dacă locuiesti
În grădina durerii
Mai bine adu-ti aminte că flacăra
Ce ti-a mistuit tatăl
Este din focul lui Ahura Mazda

17. OCTOBRE/Octombrie
   
Inima ti-a luat-o razna într-un octombrie
Fiica îti era la căpătîi
Mîngîietoare ti-a sorbit
Ultimele priviri
Ultimele lacrimi
Si ai plecat
Cu duhul buzelor sale
Cu blîndetea mîinilor sale
Cu frumusetea ochilor săi
 
În timp ce fiul tău
Veni 
Abia în noapte
Să-si pună buzele calde
Pe buzele-ti reci

18.

Caisă albastru divan iasomie lalea
Multă vreme am căutat
Limba paternă
În limba maternă
Caisă albastru divan iasomie lalea
Slove ale popoarelor iraniene
Domnesc peste palatul meu
Siroind prin glasul meu
Curgînd prin sîngele meu
Caisă albastru divan iasomie lalea
Slove tîsnite din emigrări
Devin obiectele
Păcii regăsite

20.

M-am născut din întîlnirea
A două continente
Dar nu pot să exist
Decît dacă se opreste
Cîntatul cocosilor francezi si persi.
35.

Limbă interzisă
Limbă interioară
Limbă zidită
De însăsi mama noastră

Ah tată
De ce ne-ai lăsat
Pe surioara mea si pe mine
Să trăim în această lume
Doar cu
Limba maternă?

De ce n-ai înteles
Că limba paternă
Ne-ar fi mîngîiat inimile?

Totusi la morgă
Ti-am murmurat
În persană: “te iubesc”
Sărutîndu-ti
Buzele reci

Bibliografie:
1. Patrick Navaï, „L’Echo des dits”, Paris, L’Harmattan, 2006, colectia «Poètes des cinq continents».
2. „Migraphonies. Revue des littératures et musiques du monde. Poèmes”, nr. 5, Paris, 2005.