POEZIE CONGOLEZĂ

 

Maxime N’DEBEKA

Poetul Maxime N’Debeka s-a născut la 16 noiembrie 1944. A fost director al Afacerilor Culturale (1968) Scrie cu un pronuntat caracter militant, Este autorul a două volume de poezie (1970 si 1975) în care are la origine un dublu impuls: de a exprima ce gîndeste si ce ascunde totodată. Am ales pentru revista POEZIA, poemul evocator si lax: Noi sîntem milioane, constituindu-se într-un amplu discurs meditativ si elegiac de cunoastere, situat sub incidenta cristalizării cognitive. Conceptia despre lume în poezia lui Maxime N’Debeka are implicatii dialectice. Poetul îsi organizează textul liric, după exprimarea nudă, firească, ilustrînd virtualităti care, prin simplitate evidentiază latura solemnă – monologată si dialogată – întru folosirea imaginilor ce îi sugerează trăirile. îmbrătisînd o poezie directă, prin repetitie, cît poate sufletul său să cuprindă, poetul Debeka vede si asează în cuvînt puterea tămăduitoare capabilă să-i resti­tuie acestuia sensul comunicării – ca expresie – a existentei omului dintotdeauna.

 

 

NOI SÎNTEM MILIOANE

 

Noi sîntem milioane

Milioane de-nfometati,

Truditi,

ABRUTIZATI,

Venim dinspre păduri,

Din cîmpuri,

Din uzine,

Din stradă.

 

Focul aprig ne biciuie prin vene,

Ne e gîtul uscat

Si foamea în stomac

Îsi are cuib.

 

Ni-s ochii ca-n hăuri adînciti

Trupul ne e o rană,

Bratele vreascuri dure,

Mîinile bătături,

Picioarele coji aspre.

 

Sîntem cu totii – aici

Noi sîntem milioane de muncitori

Someri

Si vreo cîtiva studenti

Ce nici nu stiu

Cît timp trudesc si-nvată

Că nu li se rezervă-n urmă

Decît drept la un strop de viată

 

Formăm un tot de multe milioane

Ne-adăugăm mereu

Intrăm în rînd

Ne-aliniem

Si-n urmă apar ei, cei vreo cîteva mii

Profetii mincinosi

Cei cărora nimic nu li se-opune

Cei ce de cînd se stiu pe lume.

Au avut Mercedes la scară,

Ei care nici nu bănuiesc

Cum s-ar putea să se si moară

De sete,

Ei, mereu sătui

Ei, ce-si pun burta căpătîi,

Ei ce se cred eterni si buni

Frumosi ca soarele si limpezi

Ca unda clară din izvoare.

 

Ei – chipul ultimei minuni.

 

Dar noi cei multi,

Noi cei desculti,

Cei goi

Vom învăta să împlinim din toate

Minuni care să semene cu noi.

 

Prezentare: Victor STEROM

Traducere: Paula ROMANESCU

 

 

 


Home