DIN LIRICA DIASPOREI CAMERUNEZE DIN SUA
Bill F. NDI
(n. pe 17 august 1964, la Bamunka-Ndop, Camerun)
Poet, dramaturg, critic literar, traducător si povestitor camerunez. Doctor în Litere, Literatură si Civilizatii Contemporane. Profesor-cercetător, a predat la mai multe universităti din Franta, Australia si SUA, unde locuieste în prezent (Montgomery, Alabama). Laureat al concursului de poezie World poetry contest (The International Library of Poetry), USA, 2008. Opera sa cuprinde volume de poezie, teatru, traduceri literare în editii bilingve, anglo-franceze.
Cei fără ochelari
Ce-i în vagul prin care se vede clarul?
Clar ori vag, vag ori clar, cine vede clarul?
Departe, în Africa noastră, nici poetii
Nici politicienii nu poartă ochelari.
Totusi, lumina, o căutăm cu totii
În aceste tări zdrente
Făcute pentru binele unora
Ce din plăcere nu vor nimic să miste
În afară doar de cele ce duc în morminte
În stiutul stil bombă atomică
Ciuperci explodînd la distantă
Scrum făcînd vieti întregi
Precum politicienii pielea de poeti
Sperînd să vadă clar pe clar;
Perfect măiestrit amar
Al cărui ideal ocupă jiltul regal
Tronînd fără să combată delictul
În numele legii; omor ideal
Înfăptuit ca stabilitate
Uitată fiind dintre cuvinte acea demnitate
De asteptat într-o zi la orizontul
Îndepărtatului tărîm franc, Hexagonul.
Acolo fu făcută Revolutia
Ce unei natiunii i-a schimbat mentalitatea;
Fericiti sunt ei, acesti hexagonali
Dornici să ne vadă marginali
Marginalizati de-al lor dispret
Pentru care noi plătim marele pret.
(1 februarie 2010)
Pe urma himerelor
Era visul întregului popor.
Se numea desigur libertate
Înscrisă într-o cartă, fireste,
Aceea a oamenilor. Om? Da!
Dar om negru? Nu! Ce s-a ales de visul
African? Un piton numit
Occident l-a înghitit! Un nebun
O spune răspicat, dar...
E nebun. De ce l-am crede?
N--ar fi mai bine să bem
Marea? Nebun e vestul,
Rege peste regatul subpămîntean,
Proprietar al cheii ce dă frîu
Libertătii mult tînjite.
Pentru el, democratia devine
Pentru noi, lux rocardian
Iar Africa mea, leagăn de sărăcie
Al politicii Mitterrandiene.
(1 martie 2010)
Un chirias zănatec
Sălăsuie în palatul de la Étoudi
El însusi un zombi prea zănatec,
Stînca din masivul Camerun uimeste
Făcîndu-se că urechile sale ascultă mai mult
Decît orice altă ureche a lumii,
Uitînd că si-a sacrificat regatul
Pe altarul licitatiilor stăpînilor,
Desi vrea să treacă drept preot
Nimeni nu uită ce poartă sub robă
Nici cînd, îmbrăcînd întregul glob,
Îsi ia frumosul nume de sutană
Sub care s-ar schimba mutantii
Dintre care chiriasul nostru face parte
Si de drept au drept doar ai lui.
Gîndul tău
Gîndu-ti plin de iubire
Genunchii mi-i frînge.
Drept nici că mai pot sta.
Să-ti gust podgoria?
Doar fluturasi
Îmi flutură prin minte
Cu înmiite-le lor colori!
Să mă lipsesc? Ce durere!
Să îndrăznesc? Ce vis!
Nu viata-ntreagă asteptînd!
De ziua mea să am norocul?
Privire, ochi cătînd povesti
De potrivit pantofi;
Flămînd de dragoste de altul!
Ce pot să zic de altul?
Dragostea lui
Mai scumpă mi-e decît al regelui Soare aur
După care se tînjeste atît de mult!
Pot să stiu dacă mint?
Fericit sunt, fără să stiu
Ce aduce dezamăgirea
Dar s-o ignor, nu pot!
Nu am dreptul să visez?
Frumoasă-i viata de vis!
Trăită cu patos ul
Patima unui nebun.
Nu gîndeste ea, Iubirea?
Patimă, nebunie, iubire:
Tripleti sudati pur si simplu,
De nedespărtit.
Să fie de atins?
Emotia nu vede.
Motiunea nu smulge!
Emotia în motiune,
Se bucură de uniune?
Fără păs Ea lasă bucuria
Fără lehamite chiar dacă...
Piedici se ridică.
Să fie lucrarea unor stresati?
Prin minciună
Vor să despartă
Două fiinte ce mult se iubesc
De ce le urăsc?
Nebunia, pe drept
Subiectivă, legături înnoadă
Mai reală ca Iubirea reală
Ce altceva să trăim?
În căutarea concretului
Esti pentru mine adevăratul
Capăt pentru o inimă visătoare;
Să mă-mbăt? Ce fericire!
Din volumul: Răscrucea Drumurilor: Negru ori Înnegrit ?
În româneste de Marilena LICĂ-MASALA ,
Paris, februarie 2011
„Etourdi”, cartier în Nordul capitalei Yaounde, în care se află palatul prezidential (n.a.).
În original, piocher la fève, expresie legată de ritualul antic de Saturnalii, de a numi un rege prin tragere la sorti. Ritualul se păstrează încă în Franta, de sărbătorile de iarnă, prin căutarea unui bob de fasole în „plăcinta regelui”. În prezent, bobul de fasole a fost înlocuit cu o figurină (n.t.).
În original, l’or de Louis (n.t.).
