TINERI AUTORI
Mihai NEDELCU
Ioan al Apocalipsei
(Nelinisti psalmice)
Francinei
1.
Ioan al Apocalipsei
rãzvrãtitule
care nu refuzi Omului
tragica armonie a cunoasterii
prin suferinta liber acceptatã
substituitã pedepsei divine
2.
Într-o noapte seninã de varã
m-am pus pe numãrat stelele
si de atunci a trecut aproape un veac
tot reîncep numãrarea
altor stele ce rãsar în acest rãstimp
din genunea a cãrei armonie mã-mbatã
Sînt parte sortitã
a nu fi niciodatã despãrtitã de Tot.
3.
M-ai întrebat de numele meu
si ti-am spus
„L-am uitat”
M-ai întrebat de vatra mea
si ti-am spus
„S-a risipit”
M-ai întrebat de cîntecul meu
si ti-am spus
„Nu l-am cîntat”
Mai e vreme pînã sã se înnopteze
pînã se vor coace amiezile
si lumina va da în cruce
pînã se vor desfrunzi mîinile
si pînã vor înflori ochii
din rãdãcini de lacrimi
limpezind cãusul inimii
de sîngele rãu
strîns trei sferturi de veac
Sus sã fie curat.
Sonet imperfect
În serile de catifea
Grele bolind de nard –
Ca vinul gros – savoyard –
Mã-mbatã o licoare de stea.
Ea iubise un vesel guard.
El o trãdase. Se sinucise ea?
(Trist sfîrsi povestea
Clovnului ascuns dupã fard.)
– Te-ntreb, dulce poezie,
Cui macini boabe de har,
Cã doar Pegas muri de ftizie…
U-hu-hu buhã-n zadar
Ti-ai pus breton si tichie
Cu sirag de mãrgãritar!
Ioan al Apocalipsei
(Nelinisti psalmice)
Francinei
1.
Ioan al Apocalipsei
rãzvrãtitule
care nu refuzi Omului
tragica armonie a cunoasterii
prin suferinta liber acceptatã
substituitã pedepsei divine
2.
Într-o noapte seninã de varã
m-am pus pe numãrat stelele
si de atunci a trecut aproape un veac
tot reîncep numãrarea
altor stele ce rãsar în acest rãstimp
din genunea a cãrei armonie mã-mbatã
Sînt parte sortitã
a nu fi niciodatã despãrtitã de Tot.
3.
M-ai întrebat de numele meu
si ti-am spus
„L-am uitat”
M-ai întrebat de vatra mea
si ti-am spus
„S-a risipit”
M-ai întrebat de cîntecul meu
si ti-am spus
„Nu l-am cîntat”
Mai e vreme pînã sã se înnopteze
pînã se vor coace amiezile
si lumina va da în cruce
pînã se vor desfrunzi mîinile
si pînã vor înflori ochii
din rãdãcini de lacrimi
limpezind cãusul inimii
de sîngele rãu
strîns trei sferturi de veac
Sus sã fie curat.
Sonet imperfect
În serile de catifea
Grele bolind de nard –
Ca vinul gros – savoyard –
Mã-mbatã o licoare de stea.
Ea iubise un vesel guard.
El o trãdase. Se sinucise ea?
(Trist sfîrsi povestea
Clovnului ascuns dupã fard.)
– Te-ntreb, dulce poezie,
Cui macini boabe de har,
Cã doar Pegas muri de ftizie…
U-hu-hu buhã-n zadar
Ti-ai pus breton si tichie
Cu sirag de mãrgãritar!
