Mihai NEDELCU
Mihai Nedelcu, din tată aromân (tzâr),
născut în 1925, în Gherghita-Prahova, este optzecistul pe care
l-am prezentat la sectiunea „tineri autori”. Să nu se supere domnia sa, dar
nu vîrsta dă valoare unor texte. Noi i-am apreciat poemele, nestiindu-i
bio-bibliografia, si l-am publicat.
Fiti fericit, versurile dvs. sînt tinere, chiar si la cei peste 50
de ani de la debutul în revista „Contemporanul”. Vă dorim sănătate,
putere de muncă, inspiratie si să aveti noroc pentru a tipări manuscrisele
celor trei cărti adăugîndu-le celor deja apărute. Doamne ajută! (Vasile
Proca)
Somptuoasa reverie
Pe-atlazul greu de catifea
Stau tronuri aurite.
Într-un afund de cer pe-o stea
Clipesc Efemeride.
Stau tronuri aurite
În templul părăsit de zei.
Clipesc Efemeride
Purtîndu-si trena de scîntei.
În templul părăsit de zei
Învie Chorul din Olimp.
Purtîndu-si trena de scîntei
Efemeridele se-aprind.
Învie Chorul din Olimp
Cîntînd trecutul ce murea.
Efemeridele se-aprind
Pe-atlazul greu de catifea.
Laudă cuvintelor
Cu vremea cuvintele devin statui
Într-un simbolic templu-al neuitării;
Cad frunze din copacii urcînd sui
Cu-acelasi freamăt pe pieptisul zării.
Într-un simbolic templu-al neuitării
Roiesc alte limbi pe alte strune;
Cu-acelasi freamăt pe pieptisul zării
Asterne vîntul valuri peste rune.
Roiesc alte limbi pe alte strune,
Oglindă nouă vechilor tărîmuri;
Asterne vîntul valuri peste rune,
Din valea albă urc-alene fumuri.
Oglindă nouă vechilor tărîmuri
Din cuvinte întelepte sau silhui;
Din valea albă urc-alene fumuri...
Cu vremea cuvintele devin statui.
Medievală
Sapte raze fecioare
Au prădat casa în zori;
La portile stelare
Sapte regi colindători.
Au prădat casa în zori,
Din suflete luînd duh;
Sapte regi colindători
Bat căile în văzduh.
Din suflete luînd duh
Sîntiori din racle ies;
Bat căile în văzduh
Cete de îngeri, pe-ales.
Sîntiori din racle ies
Cu-albe steaguri, de-a călări;
Cete de îngeri, pe-ales,
Osana cîntă sub zări.
Cu-albe steaguri, de-a călări,
Se-aud ca o rumoare...
Osana cîntă sub zări
Sapte raze fecioare.
Pantum elegiac
Departele e mai aproape,
Cercul se strînge pe cadran.
Drumu-i cotit, si hîrtoape,
Sub steaua lui Ildebaran.
Cercul se strînge pe cadran
În maleficul punct zero.
Sub steaua lui Ildebaran
Cîntă poetii ESPERO.
În maleficul punct zero
Nici un semn nu e bun sau rău.
Cîntă poetii ESPERO
Si speranta si negrul hău.
Nici un semn nu e bun sau rău,
Sub aripa timpului mor
Si speranta si negrul hău.
În toate-i divinul DOLOR.
Sub aripa timpului mor
Si frumusete si urît.
În toate-i divinul DOLOR,
Pus gaj pentru ce-i hotărît.
Si frumusete si urît
Se sting ca focul pe ape.
Pus gaj pentru ce-i hotărît
Departele e mai aproape.
Frumoasa ta, Poezia
Te tulbură iar frumoasa ta, Poezia,
Tămăduit de urîtenii si de iad;
Trupu-i spălat de rouă sub purpuria
Strălucire-a soarelui, neobosit nomad.
Tămăduit de urîtenii si de iad
Goarna Ierihonului de-a surda sună azi;
Strălucire-a soarelui, neobosit nomad,
În ceasul aurorei e har în care arzi.
Goarna Ierihonului de-a surda sună azi,
Serafimii-au aripi ciunte, săbii de carton;
În ceasul aurorei e har în care arzi:
N-ai de-ales decît între erou si avorton.
Serafimii-au aripi ciunte, săbii de carton,
Cînd ceru-i o cupolă frîntă-n două arce;
N-ai de-ales decît între erou si avorton:
Pe două fete-i scris destinul pus de Parce.
Cînd ceru-i o cupolă frîntă-n două arce,
În cumpănă-i pe umeri de titani vecia.
Pe două fete-i scris destinul pus de Parce...
Te tulbură iar frumoasa ta, Poezia.
