Tudor NEGOESCU
Acrobat în cădere
Sînt
cînd un acrobat în cădere,
un kamikaze tatuat cu lacrimi
obscene -
arme secrete scoase
de la conservare,
cînd un Icar domestic cu aripi
mînjite de moroi.
Publicul isterizat mi-asteaptă
telenovela mărturisirii păcatelor,
multiplele fracturi craniene,
caldarîmul fiind Judecata mea
de Apoi!
Trăiesc fiecare metru de abis
cu linistea vitei împinsă
în abator
si sper, si mai sper că, la impact,
lacrima mea se va preface
într-un airbag
salvator!
Bun pierdut, bun de revendicat
Mi-e silă de bunătatea sufocantă
a zilei de azi,
de dragostea ei de femeie grasă,
de grija ei maternă de-a nu
mă avorta, de-a nu mă pierde!
Nici nu m-a născut si deja
mi-a stampilat carnetul de sănătate,
mi-a deschis conturi secrete
în băncile singurătătii!
Cum mă mai iubeste ziua de azi!
Are deja în lucru masca mea
mortuară!
Plînge-mă, suflete, scrie-mă
în cartea de aur a marilor ratări!
Plînge-mă, suflete, scrie-mă
acum cît mai sînt viu
si-ti mai pot da “bun de tipar”!
Mă iubeste ziua dar eu cer,
cu perversitatea copilului din flori
al pierzaniei,
să vină mai repede noaptea,
să mă revendice si apoi,
amnezică,
să mă facă pierdut la intrarea
într-o gură hămesită
de metrou.
