Émile NELLIGAN
(1879-1941). După ce a asimilat strălucit poeticele timpului său, scrie ansamblul
operei sale în adolescentă, între 16 si 19 ani. Neînteles
de contemporani, el renuntă ca si Rimbaud la poezie. Azi, acest adolescent
genial încarnează mitul poetului din Québec. În 1966 îi
apar Poésies complètes (1896-1899).
Vasul de aur
A fost un mare Vas tăiat în aur masiv;
Catargele sale atingeau azurul, pe mări
necunoscute;
Cyprua iubirii, plete-n răscoală, cărnuri goale,
Se etalau la provă-n soarele excesiv.
Dar veni o noapte să lovească marea stîncă
În Oceanul înselător unde cînta Sirena,
Si naufragiul groaznic înclină carena sa
În adîncimile Hăului, nestrămutat sicriu.
Fu A fost un Vas de Aur al cărui flamuri diafane
Revelau tezaure pe care marinarii profani
Dezgust, Ură si Nevroză între ei au disputat.
Ce rămîne din el în furtuna scurtă?
Ce-a devenit inima mea, corabie goală?
Vai! S-a scufundat în abisul Visului.
