POEZIE GERMANĂ

 

Angelus SILESIUS

(1624-1677)

Solstitiu

 

Nu te mira, prietene, că să văd nimic nu vreu,

Eu trebuie tot timpul să mă întorc după soarele meu.

 

 

 

Arthur SCHOPENHAUER

(1788-1860)

 

Rază de soare printre nori, în furtună

 

O, cum te odihnesti tu în furtună, tu care totul îndoi si împrăstii,

Tare, de neclintit si linistită, tu, rază a soarelui înseninată !

Râzând ca si tine, blajin precum tu, ca tine tare si în eternă claritate,

Se odihneste înteleptul în furtuna vietii sale plină de amărăciune si teamă.

 

 

 

August von PLATEN

(1796-1835)

 

Peste apă

 

Peste apă vine un fum ca si ceata,

Florile misună pe ramuri însufletite,

Mie îmi suflă împotrivă de la răsăritul soarelui

răcoare sfântă.

 

 

Alfred MOMBERT

(1872-1942)

 

Flori

 

Soare

 

Ei merg râzând în soare.

În grădină sub florile arzânde.

Se simt ca oamenii care se iubesc.

 

Soare

 

Si treptat vine soarele peste ei.

Si treptat vine soarele între ei.

Ei mai vorbesc, ei mai râd.

Totusi mai încet.

Si stau beti în soare.

 

Soare

 

Si stiu iarăsi că trebuie să iubească

ca si florile

care împreună ard în soare

 

Soare.

 

Traducere din germană: Mircea M. POP