Victor NICHIFOR

Amor din taste
I
Mă petrec în carnea celei ce s-a dat 
să fie. Din tineretea mea
se naste dragostea sublimă: nopti albe
în cele sapte ceruri
pînă ce de-atîta carne macră, vreau-nu-vreau,
mi se face silă. Aidoma,

te surprinzi axă de bărbat încercat. Nu l-ai schimba
ca pe ciorapi
din principiu si ajungi o inevitabilă
„nevastă si isihastă”. Eu îmi spun: de n-ai fost
frumoasă.

Îmi pare rău. Dar e vina mea
numai partial.

II
Reintrăm în cotidian cu gust
de om înghesuit în lipsa de a fi transant, dar ne dăm
cetăteni onorabili

si ne facem treaba independent, curajos, etcetera. Să zicem
pentru că „asa e dat”, ne reformulăm 
pentru noul val:

dragostea sublimă rezistă
printr-o relatie neîmplinită din alt motiv –  groapă de gunoi
a contratimpurilor în fasă,
luat mai mult de-un alibi. Ne suntem
oameni de rezonabilitate, mizăm pe depărtare:

Un solo de baterie s-a aciuit în starea generală.
Ne mîngîiem în mintea noastră creată.
Departe.
Ne suntem marele secret benign pînă la supărare.
Ne dezinhibăm după cum ne place.

Nu ne mintim luati de val– dar chiar îl ai pe vino-ncoace
pînă la electrocutare.
O să ne mîngîiem la infinit, sînt optimist.  
Ne sărutam din taste.

Edinburgh, ultima zi

Printre clădiri, mă structurez  „criminal”. Includ
bucătile de străzi. Reansamblez parcul
de sub castel. Ferestrele pietilor îmi reflectă perfect
eul. Prin urmare

înghit tot ce nu se vede din locul mortilor mei.
Dumnezeule! zîmbesc la tine ca la mii de fete
si dacă nu-mi dau în petec înseamnă că plec –
ai prea multi agenti pe gustul meu de care mă tem.

Nevastă, să mai scriu de dragoste

Nevastă, mi-e tîrsă al naibii 
să mai scriu de dragostea noastră. Mă privesc în fată
si rezist bestial
– zic că-i ultrasuficient  să ne gîndim relatia pragmatic
cu sîmbure de „vino-ncoa”.
De fapt, tînjim după o împlinire
ce inhibă dragostea prin definitie (cînd percep lumea
anapoda are grijă aura). Mai bine

să muncim pe brînci. Concomitent: un copil
îsi întinde mînuta din fundal, ne sîntem
fideli din gene
dar orice-ar fi nu-ti mai scriu poezii de dragoste

să dea naiba! Să ne concentrăm
pe:
să zicem serviciu de care ne tinem cu dintii 
să zicem din nou de clipirile din fundal. Totusi, realitatea
e că ni s-a acrit cu binele, si de aceea

nu ne mai iubim. sînt porc. Ne iubim căci altfel
nu ne permitem. Pactul nostru cu imagine de interior sau un mit
în lumea celorlalti
nu s-a dezintegrat. Din fundal să ne fim de linie
frumos, La dracu!,
în poeziile mele nu mai am chef de dragostea ta. Motor!

Home