POETI GERMANI CONTEMPORANI
Lode VARNEMEN
(n. 1958)
Sfîrsit de sezon în Versilla
Urcusuri abrupte pentru catîri. Vechile praguri de piatrã
usureazã întrucîtva mersul
înfipti la marginea drumului butucii de vitã anticã
putin mai departe mãslinii se-ndoaie în iarbã
Norii seamãnã cu o pastã de creier
mã gîndesc la locuinta din München la cursuri
la studiile neglijate
nu prea m-am ostenit
ca sã ajung aici
La picioarele mele se amestecã lumina si frunzele
cu ziglele albe si rosii ale caselor tãrãnesti
lipite ca niste acrobate de pantã
într-unul din arbori se-aude un clãmpãnit
dintre frunze apare o fatã brãzdatã de riduri
tãranul bate crengile cu un bãt
fructele coapte se izbesc de pãmînt ca o ploaie
o fatã cu pãlãrie de soare le strînge în poalã
Un pui de cîine lup aleargã dupã tot ce se rostogoleste
la piciorul drept din spate îi creste o a doua
lãbutã
strîmbã ca un cioc de gaie
Vreau sã admir de sus panorama
tãranul mã sfãtuieste sã nu-mi iau rucsacul.
Roma
La umbra marchizei în dungi se-aude
vorbindu-se italieneste, nemteste si frantuzeste.
eu îi citesc foiletoanele si glosele
în timp ce ea învîrte într-una
codita între degete
Ea îmi ghiceste intentia cîndva
spune ea o luãm din loc pur si simplu
Ridicã pruna de pe jos
si mi-o vîrã asa murdarã
cum e în gurã.
Cu mãruntaiele suflate de vînt
Sunetele de clopot nu se-nvoirã
sã fie dinainte alese. Cãdeau
de-a valma din ceruri
peste insulã
Pãrintii mei mã scoaserã
repede pe usã. Trebuiau sã plece
atunci mai departe
Pe masa butucãnoasã
ciorba scotea aburi Bãtrînul
sedea în fata sobei pe scãunelul de muls
Învîrtea cu un cleste în foc
Si scînteile îi înnegriserã barba
umbrele de la ea m-au lovit peste fatã
Speranta face loc sigurantei
spuse el în loc de cruce
deasupra plitei atîrna un ceaun de aramã
