George L. NIMIGEANU

PUNCT FIX

Punct fix ma vei gasi pe harta verii,

acolo între zodii, pe nisip,

la marginea-ndoielii, lînga vama,

unde mi-ai sters lumina de pe chip,

încaierînd anapoda uitarea

cu starea de trezie,-n care eu

credeam ca-n fragezimea gurii tale

muscam de marul harazit de zeu.

Nume n-aveai. Si nici parinti. Erai

precum pe flori de cîmp suava roua.

Te banuiam c-ai fi cazut din rai;

rîdeai – credeam ca doar în mine ploua

cu fluturi aurii si ca va fi

sa se cunune pietrele cu marea;

dar frigul a-nceput, a doua zi,

sa doara si sa puna Întrebarea.

Raspunsul nu ti-a rasarit pe gura.

Erai frumoasa, ca un adevar

în care eu îi cautam masura

singuratatii firului de par,

de care atîrnam în vesnicie...

Apoi, rîzînd de mine, m-ai certat,

lasîndu-mi vara trista si pustie,

încît nu stiu: ai fost ori am visat?

Daca mai vii, punct fix voi fi pe harta,

acolo între zodii, pe nisip.

Uimirea mea întotdeauna iarta;

vara te mai citeste, dupa chip,

pe-un tarm de mare, ca pe-o calda raza,

care, cîndva, m-a adumbrit rîzînd,

legîndu-ma, pîndar la poarta serii,

pe unde mai rasai din cînd în cînd...

SEARA ÎNALTA

Vezi? Ceasurile frunzelor clatina

lumile toamnelor mele

si aici; ca si-aici bîntuie

clarul cerului prin vîlcele.

Sori parmen aurii poarta ziua

si-aici prin ierbile de matase.

Si la fel îsi plimba amurgul

umbrele moi peste case.

Piezis, ochiul cata si-aici,

pe alei, cum nurii se joaca,

pe-ascuns sa se bucure gîndul,

iar cuvîntul sa taca...

Si-n toate, la fel îmi sînt urmele,

calde – chiar daca-s pierdute...

Noptile-ngîna, pe zari vinete,

licarul stelelor mute.

Si parca si-aceleasi învaturi

spre vise îmi leagana pleoapa,

la trecerea mea printre clipe,

cînd timpul îsi tremura apa.

RASCUMPARAT DE-O RANA

Rascumparat de-o rana fara leac,

durerea din secunda face veac;

veacul-samînta, în pamînt de flori,

floarea-gradina sfînta, din erori,

cu visul – din tarîna, la cuvînt –

sa te masori, în ce ai tu mai sfînt

umbra lasînd de-a lungul peste veac,

rascumparat de-o rana fara leac.

Caligrafii pe gheata unui gînd –

pe rana gurii, vorba, lunecînd,

naste; întru durere, dinadins,

victorios pe cît, pe-atît învins,

redîndu-te luminii... sa ramîi

copil batrîn, precum în ziua-ntîi:

floare-n gradina sfînta din erori,

samînta-n floare si pamînt de flori.