NISHI Kikuko

BURUIENI

Rădăcini ce se lasă smulse sau rezistă cu  încăpătînare
Ce plăcere să plivesti buruienile la fermă

Buruienile îmi amintesc de copilărie
Părinti, săteni – cîti dintre ei mai trăiesc oare? –
Ghemuiti în orezăria inundată
Mă privesc
Aplecati deasupra grîului ce creste în terase
Siluetă întunecată sub broboadă
Bunica din partea mamei e si ea acolo
Tatuate de pămînt  Zbîrcite
Degetele femeii Zboară înainte 
Duios peisaj al originilor   Cu toate aceste fete surîzătoare

Dacă, la optzeci si doi de ani, mama
Se plînge că moartea nu vrea să o ia
Ai spune că s-a încredintat pămîntului, unde se ghemuieste
Preocupată doar să plivească buruienile cîmpului
Regii creatiei
Le smulg le ard le-mprăstie pe îndelete
Buruienile îsi scot capul mereu

Toate fiintele vii  Cîntă   Dansează
Cîntecul lor aleargă în vîrful degetelor mele   

Home