POEZIA

1
si dacã la banca din cer
versul pe care ti-l tipãresti pe frunte
sugubãt
 umil
  tragic
n-are acoperire în aur
2
poezia
ca apa aruncatã spre cer
ca apa tulbure
dupã ce ti-ai spãlat în ea sufletul
3
nici hetairã vampã sau femeie fatalã
ea te asteaptã tintuitã pe prag sã-ti spele piciorul
    de sînge
si inima de neliniste
4
ascultati-o pe sappho recitînd poezii
sau
întoarceti ochii spre ea cînd face dragoste
si veti avea dovada
cã în poezie
ca si în dragoste
esentele rãmîn
si numai formele evolueazã
5
orînduieste Doamne sã fim mai înalti cu un
cuvînt
cu o vocalã mai drepti
deschide-ne ochii întregi
 

GLONTELE DIN CUVINT

în fiecare cuvînt pe care l-ai clãdit cu
 mortarul-mistria-mãiestria-sihãstria
în fiecare cuvînt zace un corp strãin
contondent
corpus delicti
indiferent în aparentã
în fiecare cuvînt: amprenta caria ecoul salivei
flama senzualã a buzelor

arde în adîncu-i spaima
si ura si îndoiala si nelinistea
si iubirea si toate sentimentele cele arhaice si cele
nenãscute încã
aruncate ca într-un container
ca într-o mare fãrã fund
în fiecare cuvînt
intrã ochiul cititorului
si un glonte rãtãcit
si un animal hãituit rupt de turma lui înfricosatã

eu am obosit sã scobesc dupã ei cu unghiile
eu nu-l voi mai extrage
cu clestele
ca pe o mãsea cariatã

sã-i fie de bine
 

IMPERFECTIUNILE SABIEI

cît de grea se lasã prin aer sabia
pasãre sau fulger spintecînd pîcla mîloasã a gîndurilor
cutremurînd lumina ochilor

cade
strãlucitoare
slefuitã de întuneric de spatiu de suvoiul timpului
fãrã sãrutul ruginii fãrã corp
nici patã nici rid nu-i rontãie ascutisul

doar strigãtul sabiei se înaltã spre cer

doar cãteva urme vagi ca un fel de sînge închegat
sîngele cuvintelor
sîngele nerostit

cînd mãretia argintului pur taie mãrul putred
eclipsa de o clipã zguduie totul deopotrivã
un fir de praf rãmîne pe ochiul
si o dîrã de sînge pe valul amintirii
si un semn de-ntrebare pe tãisul
si pata pe sabia care ucide balaurul

dar oare ochiul trecut prin leprozerii nu suferã
si aurul din glorioasa mocirlã nu poartã în oglinzi
    amintirea mortii
si în adîncul nãrilor mirosul acru
oare nu produce insomnii ciuma prin simplul fapt cã a fost
se poate uita cã ea si-a pus secera murdarã pe gîtul
    atîtor trupuri vii

doar strigãtul sabiei se înaltã strãlucitor

de aceea sînt mai de pret cuvintele
care au cicatrice si a cãror carne supureazã
e mai de pret poemul care duhneste a tutun ieftin
    din bordeluri sordide
mai pur este versul de dragoste pe care si-au lãsat rujul
stîngaci femeile refuzate la export