Vali NITU

răzor

nu stiu dacă as fi putut întelege

mirajul vertij al unui accident vascular

dacă n-as fi trecut atît de aproape

de grădinile cu legume

ale sîrbilor de la marginea orasului

cuprinse de nostalgia irigatiilor

întinse acum

pe marginea de hat

 

îmi fac semnul Crucii

si privesc către Înalt

acolo Cel de Sus

a hotărît pentru mine

să merg mai departe

izvor de apă către pîrîu

rîu spre mare

înteles către mirare.

 

cod rosu

sîntem două cercuri albe

cîstigate la tombola

de ninsori

 

îmi e foame de buzele tale

si nici nu mai beau

potolit de curgerea ta

spre mine

 

e soare astăzi Bi si pe culme

rufele sînt bătute de ger

cămasa mea parcă-i mai rosie

de la palma primită

pe obraz

as coborî mîinile spre coapsele tale

de-a lungul si de-a latul Bi

încercînd să cuprind în brate

anotimp după anotimp

setea de tine

 

eu si muscata

a trebuit să plec

închizînd usa

pe dinafară

gol

 

pe dinăuntru

îmi era atît de dor

de noi

dar nu mai puteam sta

musafir nepoftit

la tine

Bi

 

e seară acum

la geam e doar muscata

ce-mi zîmbeste

hrănită cu lacrimile mele

trăieste

ca si mine

o poveste

 

con(f)uzii

am trăit să văd că se poate

să nu cunosti un om

după o viată

detest lipsa de perspicacitate

în întelegerea fenomenului

Doamne... prost mai sînt

cînd încerc să înteleg

neîntelesul

trage linie si adună

vaca mea-i cu lapte

a ta e stearpă

banul meu e verde

al tău nu se vede

ochelari de cal si ham de piele

bici cu amici si pocnituri cu bipuri

trăsura la scară

plec

se prea poate să mă destept

ultima oară

am ajuns la urgente

transfuzii

perfuzii

iluzii

si alte „zii”

ne zise.

 

rodia (e)ternă

m-am trezit

mai trist decît vremea

singur

vorbeam insuportabil de încet

si nu mă auzeam

cu străinul ce sînt

nu întelegeam de ce plătesc

consumatia unui alt timp

nevindecat de buzele străine

de departe

as pleca să cumpăr rodii

să le asez pe masa fără formă

din coltul verde

nu mai sînt acolo

să pot săruta

buzele rosii

rodii eterne.