LIRICĂ FRANCOFONĂ
Anna de NOAILLES
VIATA PROFUNDĂ
În inima naturii sã fii copacul-om,
Sã ai în loc de brate dorinte rãsfirate,
Sã simti în noaptea calmã sau în furtuni turbate
Cum seva firii-ti curge prin orisice atom.
Cu soarele-n privire sã zbori fãrã de spatiu;
Ardenta sare-a brizei si-a lacrimei s-o bei;
Din miere si din fiere cîte putin sã iei
Ca geamanduri umane în nesfîrsitul spatiu.
Sã simti în piept si focul si sîngele si cerul
Învîltorîndu-ti trupul de duh si de pãmînt,
Urcînd precum lumina, cu umbra coborînd,
S-asimilezi realul, sã tatonezi misterul.
Cum purpuriul serii-n cires se furiseazã
Din inimã sã-ti curgã si flacãrã si val
Si, precum zorii limpezi se sprijinã de deal,
S-asezi la tãrmul lumii un suflet ce viseazã!
LUMINĂ VA FI PÎNĂ TÎRZIU
Cresc zilele. Luminã va fi pînã tîrziu.
În jur rumoarea zilei se-mprãstie si moare.
Întîrzierea noptii-i de-a dreptul uimitoare
Pentru copacii care viseazã alb-mieriu...
Se fac stãpîni castanii pe ampla respirare
A boltii ce ne-mbie-n altar aromitor.
Din ei în noi alene curg visurile lor.
Intact rãmîne vesnic doar somnul din savoare.
Dinspre oras, timide, vin zgomote de care...
Praful pe care briza în arbori îl aseazã
Se odihneste-o clipã, apoi se disperseazã
Spre-a gãsi soseaua din nou odihnitoare.
Privim dintotdeauna aceastã simplã cale
Ce-ades sub pasii nostri felinã se rãsfatã.
Si totusi prima oarã ceva se-ntîmplã-n viatã:
Trãirea nu cunoaste retururi si escale...
DUPĂ AVERSĂ
O, Doamne, fii pe veci slãvit,
Pentru cã iar ne-ai dat o ploaie
Si totu-n jur, ca dupã baie,
Surîde reîntinerit.
Atîtea felinare viatã
Prind fiindcã noaptea a venit
Si-n tîrgul ud si fericit
Lucesc ca farurile-n ceatã.
Pe-aceste rãsturnate ape
Parfumul verdelui pluteste,
Ori, poate, vara plãnuieste
De naufragiu cum sã scape.
La geamuri, lumea adunatã
Respirã, în sfîrsit, în voie
Si fiecare e un Noe
Nãscut de ploaie încã-o datã.
A fost o zi noros-trenantã
Clocindu-si spiritu-mpãcat acuma
Aspirã apa ca si-o plantã.
O, suflet secetos si acru,
Tîrîndu-te si-n clipa cînd
Zãresti pe boltã tremurînd
Un sîmbure din focul sacru.
Dar totul se re-ntoarce-n umbrã
Si-n somn adînc, odihnitor,
Din visu-oricãrui muritor
Pierind orice pornire sumbrã...
