După ploaia de vară
O, Doamne, fii pe veci slăvit
Pentru că iar ne-ai dat o ploaie
Si totu-n jur, ca după baie,
Surîde reîntinerit!

Un roi de felinare viată
Prinde căci noaptea a venit
Si-n tîrgul ud si fericit
Lucesc ca farurile-n ceată!

Pe-aceste răsturnate ape
Parfumul verdelui pluteste,
Ori, poate, vara plănuieste
De naufragiu cum să scape!

La geamuri lumea adunată
Respiră, în sfîrsit, în voie
Si fiecare e un Noe
Născut de ploaie încă-o dată!

A fost o zi noros-trenantă
Clocindu-si agasant furtuna;
Deci, spiritu-mpăcat acuma
Aspiră apa ca si-o plantă!

O, suflet secetos si acru,
Tîrîndu-te si-n clipa cînd
Zăresti pe boltă luminînd
Un sîmbure din focul sacru!

Ci totul se re-ntoarce-n umbră
Si-n somn adînc odihnitor,
Din visu-oricărui muritor
Pierind orice pornire sumbră!