ELEGII
(din caietul Angelei)

D
mersul omenirii tine calea soarelui: între apus si rãsãrit
se drãgostesc visele ei: sã credem în Dumnezeu, în iubire.
înconjur labirintul idealitãtii; cine stã în luminã? copilul
negru, cu sarpele pe umeri. sã aflu cine sînt, ochii, afarã.
asa nu oi plînge mortii dragi decît cu inima, fãrã sã fiu
arãtatã cu degetul, pãrintii ce-mi amintesc de fata lor,
cu lopãtica de nisip înfiptã în tîmple. o pleoapã de cearã
fie-mi fiinta. de as sti cine sînt. n-as înceta oare sã fiu?
izvorul îmi spune cã-i sînt o mare mai micã, o marmorã
suplã mã considerã piatra, unii mã iau ca si moartã, altii
cã nu merit un nume de sfîntã...

    E
vin de la adam. din sfîrîit de coastã lovitã de fulger.
acum vãd pe dinlãuntru, ochii mi i-am sorbit asteptînd,
repet o teorie a misticilor: trupul, închisoare a sufletului.
însetat mi-e graiul, des-fiintez, fiicã rãtãcitoare.
cu incertitudini hrãnesc privighetoarea melancoliei,
la rãscrucile unei pseudocunoasteri cu mîna divinã...
un amor conceptual – ea numai, îmi dãruie întregirea
si o dragoste de altceva, cu neputintã de numit (ai înghitit
mãslinele de sub pleoape sã vezi, sã afli cine nu esti,
ce vrei sã nu fii: macheta unui Demiurg, argilã nervoasã)
si astfel exist – cu deosebirea Sa de Sine, dupã generosul
adulter cu o coastã... o, ce orbire voluntarã! de ce as
plînge? la orice nastere s-a rîs pe înfundate...

    Z
cu o tablã a Legii la subsuori: sã nu cauti fericirea în
sofia lumii, nici în alcov, nici în hieroglifice pãduri;
dezmiard-o, sã iasã din tine spre tine – neîncercat
bumerang pe propria piele, crima perfectã a ascezei
sau, un fel de scurtã fulgerare a anotimpului cinci;
“nu stîrniti dragostea”, precum nu se vãd urmele cuvîntului
în gurã, si bãrbatul iubit îti devine din ce în ce mai drag
dusman, zoreste vremea îmbrãtisãrii în ocnele de sare.
si nu-mi doresc fericirea serpeascã, nu mã imit pe mine,
nici pe alta: despart, oarecum, viata ca o nucã, pe linia
dinainte si fãrã voia mea trasatã, înainte ca pumnul
sã-i zdrobeascã întelesul crocant, de creier zgruntos.
cu adevãrat frumoasã pot fi numai o datã – nãscînd.

Home