Zbigniew Waldemar OKOŃ
Poetul, prozatorul, eseistul si criticul literar Zbigniew Waldemar OKOŃ s-a născut la 21 iulie 1945, la Chełm. A terminat Liceul de cultură generală” S. Czarnecki” din Chełm(1963), după care si-a desăvârsit studiile la facultatea de filologie poloneză, de la Universitatea UMCS, din Lublin(1968), precum si prin studii postuniversitare la Universitatea din Varsovia. A exercitat mai multe functii în domeniul culturii si al învătământului, fiind printre altele director al Casei de cultură din Chelm, profesor si director al unor scoli generale si licee din zona de domiciliu. Încă din studentie a condus reviste literare, grupări literare studentesti, a fost redactor sef la publicatii si edituri pentru elevi. A primit premii la concursurile literare voievodale si nationale, printre care Premiul literar J Czechowicz. Actualmente este pensionar si locuieste la Chełm.
Poeziile nu au mai fost publicate vreodată în România. Poeziile – sonet, de la nr. 1 la 15 fac parte din Ciclul „Casa noastră va fi enormă”, au fost numerotate de autor si vor fi publicate în Polonia, în următoarele luni. [ Al. G. SERBAN ]
PASĂREA
pasăre de pe cerul călător
pe aripile flăcării te-arunci din noapte
în zbor
vuiesti cu vijelii peste ograda tăcerii noastre
înfloresti azuriu peste mările vietii
tragi cu fulgere ca vijeliile
din călătorii depărtate
(fiul meu si fiica au plecat în zbor
de aici dincolo de apele stătătoare
pe care
le-a plâns mama lor)
visările noastre sunt mai fragile
decât azima pusă pe altar
în sărbătoare
să fii aici
înseamnă să trăiesti muteste
pe stânca spartă
să ridici
zborul rândunelelor peste tipătul din zori
n-as vrea
ca inimile noastre jalnice si sufletele noastre
împietrite
să-ti rănească aripile
aici
nouă nu ne lipseste pâinea
desi
casa noastră nu e mai mare
decât un cuib de hulubi
fii pentru noi
pasărea sperantelor
la decolarea din orăselul nostru
acesta somnoros ca mirosul de fân
în iulie în luncă
redă-ne forta muntelui-năltat în zori
lucirea tufelor arzând în flăcări
si cerul deschis
în ajururi
las* să fie acesta
încântător cuibul nostru patern
pe care noi niciodată
să nu-l mânjim
las* să fie acesta
pragul nostru final
pe care noi niciodată
să nu-l părăsim
RECULEGERE 2011
I
cum să trăiesc
Iisuse
ca păcatul meu să nu fie mai mare
decât păcatele Sfintilor si Apostolilor
Tăi
iar iubirea-mi
să nu fie mai mică
decât iubirea lor
vreau
precum Veronica să sterg
obrazul Tău
si să iert precum Tu l-ai iertat
pe Iuda al Tău
cum să umblu din urma
crucii Tale
ca să nu cad sub greutatea
păcatelor
propriei mele vieti
pe timp de două mii de ani
asa de putine au fost Marii Magdalene
asa de putini Samariteni
chiar si Lotri pe cruce
de-a dreapta Ta
II
spune-mi Doamne – spune-mi mie
om de pe acest Pământ
oare-n Cosmos undeva
este viată despre care
noi nu stim
spune-mi Doamne oare-acolo
l-au răstignit si ei pe Hristos
pentru ca lumea aceea
s-o mântuiască s-o salveze
de ticălosii si de minciuni
NOAPTEA DE AJUN
poezie de Ajun simplă ca pâinea de sărbători
poezie
plină de grijă pentru omul neînsemnat
mă umplu de cuvinte precum azima cu mine
se umple
să tăcem împreună să privim
noaptea oamenilor pierdută în sine
să tăcem împreună să privim
spre viitorul Poloniei noastre
capăt să punem certurilor proaste
să ne-ntoarcem să iubim
să-i primim la masă pe Konrad si pe Chochoł
ca nimeni să nu mai râdă de cornul de aur
CONVORBIRE DESPRE EA
de vei veni la mine vei fi ca un prieten
îti voi deschide casa mea si pe mine mă voi deschide
despre ea îti voi povesti
la masă te voi pofti
la vremea bună a linistii
si la demnitatea pâinii
de vei fi cinstit
nu vei minti că esti străin
numele tău îl vor dezvălui păsările cerului călător
te vei aseza la masă
despre ea îmi vei povesti
la vremea bună a linistii
si la demnitatea pâinii
MĂRTURISIRE
sotiei mele – Halinka
dacă-n lemn voi sculpta un cuvânt
voi scoate ecoul din munte
grânele voi depune la picioarele tale
copacul voi îndruma la tine
izvorul voi legăna linistitor
azurul voi domestici odihnitor
tu vei fi atunci Regina cântului
dacă-n piatră voi sculpta tăcerea
în cuvânt voi fermeca ecoul
în ecou mă voi vrăji pe mine
Pământul voi domestici prea bine
si izvorul voi întoarce la origine
atunci tu vei fi regina azurului
dacă ei
vor sfârteca Pământul cu atomul
vor irita azurul cu nămolul
vor rupe în fâsii izvorul
si vor smulge pe veci ecoul
atunci mă voi face piatră
si
voi ameninta cu linistea
eu voi fi tăcerea
iar tu vei fi
regina mâniei
RUGĂMINTE
atunci te vei întoarce în zori plenară
noaptea cu moartea nu o mai repetăm
si vom începe viata a doua oară
în care nu va fi nevoie să răposăm
si va fi asa cum spune-n rugăciune
si Lumea toat-un Cer se va-mplini
si totul va fi simplu ca o minune
si nimic necunoscut nu va mai fi
Sfinte Doamne eu însă stiu
– să-mi ierti acest păcat loial –
că si în Cer îmi va fi dor-pustiu
de acel Chełm – pământul meu natal
de asta Doamne Te implor de bine
rugămintea mea s-o împlinesti etern
permite-mi cu sotia în nopti senine
să cobor din Cer la plimbare la Chełm
5 august 2011
1.
Papei Ioan Paul II
Când glasul Tău va pătrunde prin tăcerea Necuprinsului
până-n adânc de Pământ săpat la limita genunii
vei chema numele Său într-un cânt al rugăciunii
printre zorii nebuni, în lucirea goală a Răsăritului.
Vei striga în sufletele noastre, vei bubui cu tunetul mâniei
De la Castelul Wawel pân* la margine de-azur să cresti.
Doar să ne înveti polona noastră, de noi să te-alipesti,
frati noi cu totii să fim – nu dusmanii frătiei.
Las* să se-mplinească tot ce-avea de se-mplinit
De la Baltica la Tatra în suflete si în aspiratii,
în binecuvântarea pâinii calde, în izbăvirea-n ale Tale gratii.
Urneste-ne din ură, sfărâmă meschinăria de neclintit,
să creăm Polonia mare si strălucitoare, de nebiruit,
pe măsura sfinteniei Tale si pe-ale Tale revelatii.
3 .
Te-au torturat iar eu stăteam aici acoperit prea bine
cu noaptea durerii precum mantaua plângerii,
rămas-a după tine cu tărie rugăciunea ne-fricii,
pe când îngerul sperantei s-a asezat tăcut lângă mine.
În celule reci, de piatră, cu dispretul celor otrăviti,
ai fost mesagerul credintei. Cu toată forta mormântului
strigi astăzi către urmasi: Credeti în Domnul Pământului,
nu vor mai fi în Tară oameni bătuti si pironiti.
Pe toti îi va uni Polonia, vor fi blagosloviti
si din nefiintă se va întoarce fiecare nobil-nepătat,
chinuit în cele temnite, mândru, ne-nfricat.
Iarăsi vom fi toti-împreună, sărmani dar cinstiti,
în casa polonă comună, curată, ordonată,
prietenoasă si cordială, ca o strângere de mână, fără de păcat.
7.
Maica Domnului celor fără casă, flămânzi, părăsiti,
paznic la gunoiere, vărsătoare, surpături,
aranjează, Fecioară Preasfântă, că nu vom cădea,
precum câinii sub garduri – ci vom muri tihniti.
Maica Domnului de la grajduri, sandramale si-adăposturi,
fie ca în Noaptea de Ajun Domnul să aprind-o stea
deasupra caselor noastre, iar pe mese-o farfurie să stea,
goală fie pentru noi – cei de foame goniti.
Spune-mi, Maica Domnului, ce fac cei ce mă dor,
se descurcă fără mine? Fiul si-a găsit de muncă,
nora s-a întors din Italia? Si oare pensioara bunei
de pâine si chirie pe-o lună cată să le-ajungă?
Eu mă gândesc mereu la dânsii, mi-aduc aminte mereu de ei,
dar mai mult si mai mult de Gabrysia nepoata mi-este dor.
12.
Când deschizi usa casei, numele ei vibrează
în ecoul cântului de august-mânie împietrită,
te-ntorci iarăsi la tine – căsută pustiită,
la copilăria luncilor albastre, la florile de-amiază.
Când închizi usa casei, te gândesti numai la ea,
o găsesti pe ea în sine, în inima amutită,
numele eroilor săi – pulberea încenusită
pe stindardele trecutului, cu Vulturul si Alergarea.
Dincolo de peretele de la răsărit nu mai e umbra grădinii,
livada s-a schimbat în praf, praful a-nghitit pârăul.
Nu vei pleca de aici nicăieri, aici se sfârsesc mălinii.
Numele tău îl strigă Cel pe care l-astepti cu răul.
Înainte de a te încredinta, la Domnul vei reveni.
Îmi vei rămâne apropiată, desi vei fi dusă cu hăul.
15.
Teiule – pădure-ntunecată, fosnesti în fata casei,
în cântecul maestrului Jan si glumitele lui Rej,
povestesti despre Polonia, slava istoriei,
victorii si triumfuri, pogromuri si înfrângeri.
În nopti luminoase, de august, cazi pe gânduri,
trecut-ai prin uragane, furtuni si vijelii,
mă-ntăresti cu forta ta, readuci sperante vii.
Augustul Polonez se-ntoarce! Nu-i totul dus pe cânturi!
Se va-mplini a capelanului Klimuszkaprezicere
Polonia va lumina iarăsi printre noroadele din univers,
trebuie de-mprăstiat vestitorii – cei de aurzicere,
colegii lor partinici; interesul privat de scurtat cu un viers.
Hei, tu, tei inimos! Când acel timp va fi pe trecere,
îmi vei povesti despre Polonia, în viata mea din Paradis.
Andrzej Czesław Klimuszko – preot polonez (1905-1980), călugăr franciscan, vizionar, clarvăzător, medium si taumaturg.
Augustul Polonez – 14 august 1980 – începutul manifestatiilor si grevelor poloneze de pe Litoral.
Z cyklu (wybór) Dom nasz będzie ogromny – De la nr. 3 la 15, selectie din Ciclul Casa noastră va fi uriasă
Traduceri de Al.G. SERBAN
