Geo OLTEANU

 

TRECERI
Cresc piramidele tăcerii
în jurul nostru, peste noi,
noi alergăm unii spre altii,
dar nu ne întîlnim deloc;
strigăm cu sufletul la gură,
dar glasul nici nu-1 auzim.
Pasii alunecă pe nisip
si vorbele se opresc în gît
ca-n vise.
Se facem gesturi disperate,
dar mîinile  coboară moi...
Înfipt pe   bolta vesniciei
Sfinxul număra  clipele
si le  înghite  ca si pe noi!

 

 

DIONYSOS

Ce zeu era Dionysos,
ce zeu!
O dată a luat un strugure mare
si de plăcere l-a strîns în palme

lăsînd zeama să curgă
într-o cupă, iar după trei zile
a băut-o. Ce licoare divina !
Atunci zeul a pus toti satyrii
si toate nimfele
să culeagă struguri
să-i zdrobească si zeama
să o pună în amfore.
Ce licoare dumnezeiască,
dar nu stia nimeni cum s-o numească;
trebuia transformat un necuvînt
în cuvînt.
Cu mintea si inspiratia lui de zeu
lui Dionysos nu i-a fost greu
să-i găsească un nume
scurt,sugestiv si divin
si i-au pus numele „VIN”.
Asa a inventat Dionysos
vinul si numele lui...
Ce zeu era Dionysos,
ce zeu!
El era din elita
zeiască
si poetul Nichita
din el se trăgea.