Vasilica ONCIOAIA

Monolog dintr-o piesă absurdă

Vreau să vă spun ceva. Întotdeauna am vrut să vă spun ceva, dar mi s-a
părut că viata mea nu contează, că destinul meu e prea mic pentru ca să
poată atrage atentia, să poată retine vreun spectator în fotoliu.
În ultimii ani, de cîte ori mă întorceam acasă la părinti, undeva într-un
sat, tata îmi spunea că n-are rost să continui cu actoria – Ah! sînt ac-
trită – pentru că oricum n-o să ajung ca Andreea Marin.
„De-acum ai îmbătrînit”, zice tata si ideea era că nu mai am timp de a
căpăta onoarea să devin vedetă. „Pentru asta îti trebuie stea norocoa-
să”, zicea tata, iar eu muream de ciudă pe steaua mea, pentru că el îmi
demonstra în cinci secunde că nu contez.
În seara asta mă gîndesc pentru prima dată că si destinul Andreei Marin
s-ar putea să fie la fel de micut ca si al meu. Într-o altă lume, la un
alt cîntar. Frustrare?…
Cam asta am vrut să spun. Că sînt o actrită despre care nu stie nimeni.
Una care caută… ceva. Nu cred că ar fi gloria. Pentru glorie îmi mobi-
lizez fortele; după cel mult o lună obosesc si mă întorc de unde am
plecat cu o indigestie ca după mesele de sărbători. S-ar putea să fie
arta? Dar asta n-am învătat-o nicăieri. În plus, e abstractă. Nu intru în
zone abstracte. Dintr-un soi de alergie. În tara mea de bastină, despre
care s-ar putea să fi auzit, căci se numeste România, se discută despre
orice lucru practic la fel ca si despre o abstractiune, motiv pentru
care lucrul acela nu se execută niciodată. Deci, dacă arta e o zonă ab-
stractă, cred că am alergie. Dar mi s-a întîmplat un accident si am im-
presia că, în sfîrsit, fac ceva. Am rămas gravidă. Asta e o faptă!
Hai, să vă spun o lozincă (amprenta neamtului): „Sîntem o natiune care se
urăste, pe sine si care îsi abandonează copiii”. De aceea, cînd trăiesti
în România, să rămîi gravidă e o faptă. Mă rog, nu stiu dacă e fapta cea
mai bună pe care o poate face o actrită…
Am zis actrită? E pentru prima dată în viata mea cînd, în această postură,
nu am curajul să spun ceva. Si mă aflu în această postură de vreo opt ani.
Iată un monolog dintr-o piesă absurdă care a început să se joace de
multă vreme. (Iese)
(Se întoarce). Am uitat să vă spun cum mă cheamă. Orca. Nu e numele de
botez. Si nici măcar numele de scenă. Asa îmi spun colegele în viata
particulară. Si nu toate colegele. Numai cele de apartament. Sîntem
patru într-un apartament de două camere. E romantic? Nu. Ar fi roman-
tic dacă as fi singura femeie de acolo, iar ceilalti trei ar fi băr-
bati. Ho! Ho! Nu vă speriati! Unul mi-ar fi tata, unul mi-ar fi frate
si numai ultimul iubit. Vedeti? Sînt actrită si nu sînt destrăbălată.
Nici n-am cum. De multă vreme actritele nu mai sînt destrăbălate.
N-au cu cine! Într-un oras de provincie ca al nostru există putini
bărbati si cei mai multi din cei putini sînt someri.
Si chiar dacă ti-ar plăcea un somer, somerii cică nu vin la teatru,
deci n-au cum să se îndrăgostească de tine cînd esti pe scenă (În ca-
zul în care mai apari pe scenă). Potim să dai de ei numai în baruri.
(Se gîndeste): Da. Într-un bar sigur ai putea găsi unul! Căruia, dacă
îi spui că esti actrită, ori nu întelege, ori rîde pentru că i se pa-
re cea mai inutilă meserie din lume. Sau, te ia sub aripa lui să-ti
mîngîie ochii albastri… Si taximetristii rîd. Te întreabă unde lu-
crezi si, cînd le răspunzi… Ce atmosferă bună mai fac actorii în ju-
rul lor!…
Mă rog, eu n-am rămas gravidă cu un somer. M-am hotărît să mă împere-
chez la teatru. După ce încercasem varianta cu racolarea diversilor re-
gizori veniti la noi sau găsiti prin festivaluri. Devenise
traumatizant pentru că nimeni nu avea nevoie de mine, iar eu aveam
nevoie de fiecare! Nu le-am cerut niciodată roluri. Unul singur mi-a
promis ceva si poate se va tine de cuvînt într-o zi, căci încă n-a
expirat termenul promisiunii. Dar stii ce? Îmi plăceau pentru că munca
lor era mai bine plătită decît munca mea si, în ochii mei de… artistă,
asta le dădea un aer de… bărbati… Îmi plac bărbatii!…
Cum ar veni, acum m-am dat cu proletarii pentru că iubitul meu are
un salar mai mic decît mine si, într-o institutie bugetară, salariile
nu se schimbă pînă iesi la pensie, indiferent ce-ai face. Prin forte
proprii voi răzbi spre glorie! Per aspera ad astra!
Peste cîtiva ani să întrebati de Orca. Toti vă vor răspunde că e o
balenă ucigasă. Si foarte frumoasă! (Iese).
(Intră) Bună dimineata, am venit să iau banii. (Îsi freacă fruntea)
Vouă vi s-a întîmplat vreodată să gresiti ziua de salariu? Adică să
ajungeti la contabilitate mai devreme decît e stabilit? Sau mai tîr-
ziu… Nu, mai tîrziu n-ai cum să ajungi, decît dacă esti bolnav sau…
te-ai îmbogătit între timp…
În sfîrsit, am venit să iau banii. Eu nu gresesc niciodată ziua pentru
că nu mă lasă colegii. În seara de dinaintea salariului numai despre
asta se discută. A doua zi dimineata, în caz că ai uitat, discutia se
reia. Să vin în ziua de salariu să-mi iau banii e singurul lucru pe ca-
re îl fac perfect. (Deschide o usă; înainte să intre) Hopa! Cică s-a mărit
leafa! (Iese) Era un zvon. (Se asază, numără banii, o apucă plînsul sau
isteria). Americanii au descoperit că reusita în viată depinde de nive-
lul coeficientului emotional si asta se poate măsura la om încă de
cînd e copil. Copilul e lăsat într-o cameră întunecoasă cu o prăjitură
alături. I se spune că, dacă timp de două ore nu se va atinge de ea, va
mai primi una la sfîrsitul testului, ca răsplată.
În societatea americană as da chix. În societatea românească, toată lu-
mea dă chix. Adică, oricît de bine ar trăi, trăieste în
asa fel încît, la un moment dat, i se înfundă.
În caz că i s-a înfundat din primele secunde de viată, omul se obisnu-
ieste să trăiască în fundătură ca animalul la grădina zoologică. Slavă
Domnului că mai există turisti! Avem cu ce ne scălda ochii din dosul
gratiilor. (Împarte banii). Pentru întretinere, lumină, chirie, datorii…
(Nu mai rămîne cu nici un ban de cheltuială).
(Iese în liniste în spatele unei usi de sticlă sau de pînză albă. Răc-
neste de cîteva ori si, la fiecare răcnet, pînza se înroseste. Apare de
după usă fără burtă). Peste cîtiva ani să întrebati de Orca.
Toti vă vor răspunde că e o balenă ucigasă si foarte frumoasă. (Iese).

Home