Adrian OPROIU

Adrian Oproiu (Adrian Dumitru Oproiu) s-a născut în anul 1980 la Curtea de Arges. A absolvit Facultatea de Filosofie (2006) cât si masterul (2007) la Universitatea din Bucuresti. A lucrat ca jurnalist si editor la cotidianul Arges Express, cât si ca profesor de logică la Colegiul National Vlaicu-Vodă din Curtea de Arges. Din anul 2009 trăieste în Zagreb, Croatia. În anul 2010 a început o serie de prelegeri despre literatura si cultura română la Centrul Cultural-Informativ (K.I.C.) din Zagreb, în special despre Eugen Ionescu, Mircea Eliade si Emil Cioran.

Din primăvara anului 2011 până în prezent lucrează ca profesor colaborator de limbă si literatură română la Facultatea de Filozofie de Zagreb.

 

Bibliografie:Cosmin Perta, Poeme, (traducere, în colaborare cu poeta Ana Brnardić Oproiu), în "Revija malih književnosti: Rumunjska", antologie de texte literare din scriitori români contemporani, Zagreb, Croatia, octombrie 2010; 4 tineri poeti croati tradusi în româneste (Ana Brnardić, Branislav Oblučar, Dorta Jagić, Marko Pogačar) în revista "Poesis International", decembrie 2011, Satu-Mare, România ; Un schimb de scrisori prin Cortina de Fier: Cioran – Noica", (eseu), Tvrđa, Zagreb, Croatia, 1-2/2011; 4 tineri poeti români tradusi în croată (Claudiu Komartin, V. Leac, Andrei Dòsa, Gabriel Dalis) Zagreb, Croatia, 2012;Căpcăunul ierbivor (volum de poeme în pregătire), Editura Academiei Internationale Orient-Occident, Bucuresti, 2012; Urmuz, Pagini bizare(traducere, în pregătire, în limba croată împreună cu Ana Brnardić Oproiu, în Europski glasnik XVII , revistă apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din Croatia, Zagreb, 2012 ).

 

 

străfulgerări

 

1. adăpost

 

plouă indescifrabil asemenei unor rune pe scoartele asfaltului

 

de atâtea mii de ani

ne spală

rătăcirile

literele se înghit unele pe altele

simbolurile se mănâncă

asmeni pestilor răpitori

 

construieste-ti un adăpost

în apă

si deschide o firidă spre adâncurile mării

spre câmpurile petrolifere

dinăuntrul cărnii

 

se va rupe membrana

vei exploda în cuvinte ori – totuna! – în marile tăceri precum o coadă neagră de păun

 

vei arde copacii solitari

de pe câmpiile întinse

si te vei înălta în mijlocul orasului

 

asemeni unui turn de sticlă

lovit cu pumnul de fulgerele albe

 

 

2. case în flăcări

lui G.D.

 

limba mea este o casă în flăcări

tara mea o casă în flăcări

 

păpusile si toate jucăriile vechi

o casă în flăcări

 

numele mele s-au sters de pe frunte într-o clipă

ca o pată de ulei

ca praful de cărbune

în ploaie

 

dărâmă podurile

acareturile

strică gardurile

 

dă-le foc!

 

bea laptele

cenusa neagră din pahar

 

 

3. cumpăna

 

la cumpăna

în căldarea muntilor

acolo

pe marginea apelor

vuind precum uleiul noptilor

dintre planete

vin călători

valuri

cu gentile pline

 

în partea cealaltă a morii

mă voi naste pâine

în palmele albe

de înger

 

si ce dacă privesti stelele?

 

sunt tot mai des

tăceri care aprind focuri de tabără

în beciurile mintii

 

4. cap de sânge

tânărului domn K.

 

desăvârsind arta zdrobirii în moalele capului

cu secera lumilor ce nu au fost să fie

undeva într-un cartier vulgar

cu noroi pe străzi

din bucuresti

 

acolo fiecare om are un cutit ascuns în ceafă

jongler de discuri pe zăpadă

 

niciun cap de câine lipăind în bălti

coarnele cerbului

nu ară cu dintii cartierul

de sete, hristoforos, sub talpa bocancilor

se îneacă

cu stâlpii electrici

 

în taxiuri sunetele dor

ca farurile aprinse în ziuă

si totul devine tăcere înjungiată

cap de sânge

uniformă de militar

lipită de piele si carne

o, cum vor plăti, toti îti vor plăti

lacrimile nevărsate

 

5. coloanele tristetii

(blagiană)

 

coloanele tristetii

precum un acrostih din pietre albe de râu

puse una peste alta

de ploile muntilor

de coapsele dealurilor

îngălbenite

 

un izvor care urcă

spre buzele tale rosii

de piatră

cu tălpile goale

cămasă de in

în pahare de iarbă

curată

 

din găleată să te mănânce

capul de vacă

să te soarbă afară

capul de vacă

să te înghită

capul de vacă

 

lacrimile ca un metal alogen

în castroane de plastic

vor fi extrudate

si date-n sânge la câini

cu mamăligă uscată

muiată în lapte

 

ne vom întâlni pe spinarea crucilor de piatră

în fânul cosit de pe drum

ca o spaimă dintr-o encomie

ca o grădină de mere serpuind

înspre gura râului

a răului

a marelui

El

laudă laudă laudă

tristetilor dintâi si inocente

tristetilor mele

seminte

laudă lor

înaltându-se ca un acrostih

din visul memoriei

piatră cu piatră

munte cu munte

si prăbusindu-se la fel

piatră cu piatră

munte cu munte

 

suntem cu totii aici

pe templul fară nume

inventând nume

pentru tot ce-i al nostru

 

poezie-rahis-rai

un anotimp de seară

laudă-laudă-laudă!