POEZIE SUEDEZĂ
Jan ÖSTERGREN
Poet si traducător – mai ales din poezia engleză – Jan Östergren născut în 1940, a debutat editorial cu volumul de versuri Intervale si reprize (1973). Au urmat volumele: Paparudele (1975), Vara indienilor (1976) Acid sulfuric pe forma inimii (1977), Trecerea de la pompa verbală la ruină (1981) si Exil (1983).
Î n viziunea lui Jan Östergren poezia pare a fi o rostire neîntreruptă, câteodată cu aspect de jurnal intim. Ca urmare, mărturisirea îmbracă straiele imagistice cotidianiste, însă tensionate de fiorul meditatiei. De aici, constiinta lumii interioare vădit relevate la Jan Östergren e de o parte, raza cerului figurând adîncimea cunoasterii, pe de alta, verticalitatea privirii, accesul acestia spre profunzimi si inefabil.
Regula
Cocorii s-au dus
purtati de beznă ca niste bucăti de cărbune
gîtlejurile lor subtiri de clarinet
lăsară-n urmă tipătul strident
prin crengi părăsite.
... plecarea
e un fel de odihnă – doar omul
stă legat de casă
si de lucruri fixe
măcar că dulapul bătrîn are picioare
numai bine să fugă
de pe podeaua în formă de tablă de sah.
... loc destul
pentru mutări geniale, de la Pion
pînă la Rege – o viată întreagă.
... însă pantofii de vară
se opresc îndărătnici
între ferestrele iernii ca niste
pătrate albe
pe-un fundal alb si el.
... fuga
e un fel de odihnă –
M alevich se odihneste
sub pămînt.
În timp ce trăim
În timp ce trăim
în deplină armonie unul lîngă altul
lucrăm, dar tot atunci, la despărtirea noastră:
două nedezlipite gravuri
ale Vietii si Mortii.
Dacă cineva trece de la un perete la celălalt
al aceleiasi camere: trăieste
în timp si în lume.
Ne tinem unii de altii, purtăm cuvinte
pătrunse de-o luminoasă putere electrică
care ne-ndeamnă să înfruntăm alte riscuri -
ca dansatorii pe sîrmă.
La răsărit se află drumul
La răsărit se află drumul
ce duce si spre Nomansland si spre lume:
o fată morgana te duce-n rătăcire
si te ademeneste.
într-o zi fantezia mi s-a răzuit
spre un punct negru îndepărtat.
(Vară tîrzie: o lumină intens
un aer tăios). Punctul care mă întîmpinase
era o femeie în odăjdii negre.
Am privit în ochiul mortii:
într-o pupilă ce se lărgise spre mine
si în bezmetica ei negură
s-a destrămat pleiada mea visată.
Prezentare: Victor STEROM
Traduceri: Ion MILOS
