PREMIATII FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE POEZIE “NOPTILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGES”, editia a V-a, 2001
 
Vukman OTASEVICI (R. Muntenegru, R.F. Iugoslavia)



 
 
 
 
 


Poet, eseist, traducãtor.
Vukman Otasevici s-a nãscut în anul 1935 la Gornia Rîjanita (Muntenegru). Este absolvent al Facultãtii de ziaristicã din Belgrad. Publicã poezie din anul 1953.
Lirica sa este tradusã în italianã, rusã, polonezã, turcã, bulgarã, armeanã etc.
Este, printre altele, laureat al marilor premii: Risto, Ratkovic, Marko Milian, 18 Septembrie, Cetatea scriitorilor, Sfîntul Sava, Mãrturie, Pana de Aur Petar Kocic .
În ancheta radiodifuziunii iugoslave si a ziarului “Vecerni novosti” a fost ales între primii zece cei mai iubiti poeti iugoslavi ai ultimei jumãtãti de secol.
A fost o perioadã presedinte al Uniunii Scriitorilor din Muntenegru.
Bibliografie liricã (selectiv): Rugãciuni si murmure (1962), Împotriva linistii (1966), Spînzurãtori de aur (1970), Cîmpie nesfîrsitã (1974), Viscolire (editiile I, II, 1975, 1976, 1979, 1997), (1985), Balada cãlãretului (1983), Peroane (editiile I, II, 1985, 1987), Nostalgie dupã floare (1989), Paharul în flãcãri (1993), În negurosul crug (editiile I, II, 1994, 1999).

PEROANE

1.
Se dau chiparosii în leagãn departe
Duminicã-i - clopote bat în amiazã
Pe perete un ornic tic-tacu-si brodeazã
Din perenul întreg eu sînt doar o parte

În vîntul ce bate mari flamuri danseazã
Femei o multime rîd prin balcoane
Trec insi de doi metri purtati de baloane
Mai scund ca peronul rãmîn tot de pazã

Mã întorc zi de zi si intru în garã
De la drum o astept sã fim împreunã
Un vals cîntã vîntul pe o singurã strunã
Dansez cu pavajul peronului iarã

Caldarîmul porneste - porneste vagonul
Nelinistiti chiparosii; clopotu-i mut
Femei în balcoane; cît de clar le aud
Uite-l acolo-i mai scund ca peronul

 2.
Bãtui toatã ziua sirag de dughene
De negru nailon sã gãsesc o curea
Ciudat m-au privit pe rînd negustorii
Neagrã curea negru spusu-mi-a ea

O neagrã curea a spus mica mea Roz
Din negru nailon o neagrã curea
Lasã-mã-acuma cã trenul n-asteaptã
O neagrã curea negru rãspunsu-mi-a ea

Sorbii tot paharul privirilor sale
Petrecîndu-mã mîna cald mi-o strîngea
Cînd trenul-a pornit-o ea cu mîna-mi fãcea
De negru nailon vreau o neagrã curea

Se dau chiparosii în leagãn departe
Duminicã-i - clopote bat în amiazã
Pe perete un ornic tic-tacu-si brodeazã
Din peronul întreg eu sînt doar o parte

 3.
Cînd ceasul chindiei îmbracã orasul
Si-n clopote creste al vecerniei zvon
Mã jur cã-n paharu-mi pe ea am vãzut-o
Neagrã vreau o curea chiar din negru nailon

În vinul cel rumen cufundatu-s-a Roz
Doar vestede vorbe pe buzele sale
Prin ochii mei trec fîlfîiri de nailoane
Albe-albastre albe-roz-pale

Se dau chiparosii în leagãn departe
Duminicã-i - clopote bat în amiazã
Pe perete un ornic tic-tacu-si brodeazã
Din peronul întreg eu sînt doar o parte
 

PAHARUL ÎN FLÃCÃRI

 1.
De-acel sunet ce-aureste inimã nu fii momitã
Mîna ta de nici o mînã n-o sã fie ocrotitã

Te trãdarã cînd pe-afarã ars-au licuricii sfinti
O acei bãrbati-minciunã si poeti nehãruiti

Depãrtãri si multe ape în tãcere te trãdarã
O acele-amãgitoare uneltiri care doboarã

Inimã mi te trãdarã si copiii ce fugirã
Prefãcutã în fãrîme luma ei îti dãruirã

De-acel sunet ce-aureste inimã nu fi momitã
Mîna ta de nici o mînã n-o sã fie ocrotitã

 2.
Arde în noaptea aceasta tot cerul ca flamura
Sus paharul în flãcãri - inimã soarbe-i tu lamura

Mozaicul de tigle peste noi se-mbulzeste
Priveste: din omul acela un arbore creste

O sfînta mea mamã bine ar fi sã se poatã
Sã-nfloreascã si omul din creanga uscatã

Bine-ar fi si-n gîtlejul celui singur din fire
Flori sã-nfloreascã în loc de-amãgire

Bine ar fi printr-acele tigle si-olane crãpate
Stele din întinse înalturi sã plîngã cu picuri curate

Arde în noaptea aceasta tot cerul ca flamura
Sus paharul în flãcãri - inimã soarbe-i tu lamura
 

Mia cara
(Draga mea)

 1.
În al lebedei tipãt eu sînt
Un iezer
Care de respiratia ta e sorbit

 3.
Ea e toatã doar murmure
Numai sîmbure de sunet

Ea e toatã
Doar surîs

Ea e toatã dimineata
Cînt de pãsãri în frunzis

Ea e toatã
Numai zori

Ea e toatã numai ploaie
Numai clinchet de culori

Ea e toatã
Numai ea

 4.
Un drum alb cît tine visul
Iar ea
Unic cãlãtor
Pe cel drum
Cît tine visul

Un vis alb cît tine drumul
Drumul lung pînã la capãt

 5.
Lumînarea arde-n geam
Geamul în privire arde

Stea rãscoaptã si crãpatã -
Buzei lîngã buzã-i sade

Cade
Cade

Pe-ale mele buze
Cade

 10.
Arde mocnit adîncul de rîu
Cu clarã oglindã

Mreje
Pe depãrtatele stele
Cad cînd paingul
Respirã

În nãlucirea smaragdului
Si pe noi ne cufundã

Prin suflet
Lin ne atinge
Pînã cînd cu a noastrã tãrînã
Ne acoperim propriul vãz
Pe vecie

...Dar si mortilor totusi le pasã
De cele ce se petrec în vãzduh

 12.
Tremurã umbra
Plãpîndã-n tulpinã
Si lingusitoare-n tulpinã
Si soptitoare-n tulpinã
Si umbrã-n
Tulpinã

Nu vãd aceastã
Searã dinainte de moarte
Dragostea mea
Propriul glas sfãrîmat
Propriul chip
Neguros

Tremurã umbra
În a viteazului pleoapã
Vechi turnuri
Cad
Unul
Peste celãlalt

 15.
În timp ce umeda floare cu un suspin
Îsi dezvãluie propriile sale culori
As scrie o poezie ce pur si simplu
Urechii tale sã-i fie asemeni

În timp ce umeda floare cu un suspin
Îsi dezvãluie propriile sale culori
As vrea acea dragoste ce pur si simplu
Îti aprinde cãlcîiele

 16.
Lantul nu-i totusi pentru netrebnici
Trebuie doar sã facem un pas

Noi sîntem în fapt
Departele-acela

În ciuda negrului diavol
Si-a celor doi cerberi
 

NOSTALGIE DUPÃ FLOARE

O în flori cîtã luminã

Nu e clipã de la Domnul
Din buricul unui deget
Ea sã nu se tot prelingã
Sã nu sarã de pe buze
Ca al stelei rumen disc

O în flori cîtã luminã

Ce-i mai groaznic ca intrarea
Într-o floare scuturatã
Sau în spuma
Sau în spuma
De petale-aevaporate
Ce îngheatã
În vãzduh

Doamne
‘N flori cîtã luminã
 

HIMERÃ

 1.
Varã moartã-n miez de cer
Lunã coroiat
Hanger

Iar pe-acea strunã hainã
Joacã om
Joacã jivinã

Serpii împletesc cosite
Plete împletesc si bice

 2.
Sub cereasca pîine-ascuns
Fosnet de paing - vãpaie
Ce aleargã pe mormînt

Mînji nãtîngi tot rod de ieri
Stele rumene
Pe cer

Serpii împletesc cosite
Plete împletesc si bice

 3.
Un om mort pãianjen mort
Iar pe stele
Cap de sarpe

În gîtleju-mi arcuitã
Luna beatã
E în tremur

Serpii împletesc cosite
Plete împletesc si bice


Home