Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

Despre o neliniste în jocul „de-a galaxia“…

 

Dumnezeu iar pune mălai cosmic, nu de-o constelatie, ci de-o galaxie:

mai întîi, ia – din cuierul Stelei Polare – cazanul imens, de cupru ca jarul,

îi vălureste fundul într-o spirală dublă, perfectă copie a tatuajului

de pe fesele cucuteniencelor dintre neolitice statui –, clăteste noul cer-cazan

cu o ploaie de cocorite (spre-a nu se isca vreo confuzie semantică, precizez pentru mieii-cititori în steaua mea, că strămosii-mi, Pelasgo-Dacii,

desemnau prin cocorite tocmai mărgăritărelele matinale,

de la ora nouă a Cogaionului, bineînteles, descoperite peste milenii

si de Alecsandri, în păduroasa-i grădină părintească de pe malul Siretului,

printre sprinteioarele viespi)…

 

În cazanul-cer, astfel pregătit de-o nouă galaxie-mămăligă, toarnă, mai întîi, la fiecare pachet de lamurstea, exact cîte cincizeci si cinci de mii de pachete

de planet-esente, mestecate bine, cu marele melesteu de diamant –

cînd îl scutură de marginile cazanului-cer,

păsatul înfăsurat pe trunchiurile-i de piramidă sare-n uimitoare

roiuri de luceferi de ziuă (sincer si poetic vă spun

că astfel de bucătărie cosmică-mi place – simt cum catharsis-ul suie

prin „liberienele“ coloanei mele vertebrale, aidoma posibilelor

dintr-o brîncusiană Coloană a Credintei fără Sfîrsit, pînă-n stele –

nenumite si nenuntite –, aidoma neastîmpăratilor fotoni din grădina razelor

de prînz, respingînd categoric, în numele electricitătii autentice

si al valorii, toate conexiunile, absolut toate nuantele

globalizării paradoxiste si de pe la noi…)…!

 

Despre o neliniste a „dreptului de autor“…

 

Iisus Hristos a făcut Constelatia Lirei: cît este „dreptul de autor“,

domnule Prim-Ministru-al-Coasei…?

 

Sfîntul Duh a făcut cereasca boltă de ametist, de care stau agătate

retelele de wolfram ale stelelor: cît este „dreptul de autor“,

domnule Prim-Ministru-al-Nicovalei…?

 

Dumnezeu a mai făcut o droaie de galaxii pe lîngă Calea Lactee:

sti-vei vreodată cît este „dreptul de autor“,

domnule Prim-Ministru-al-Ciocanului-de-Silex…?

 

Inventat-ai împotriva Stiintei si Artei virusul cel mai recent AH1N1:

cît ti-este „dreptul de autor“, domnule Prim-Ministru-al-Văii-Genunii…?

 

Dacă operă n-ai, iarba anticreatiei te paste, domnule Prim-Ministru-al-Coasei,

si, de-aceea, îti este foarte usor să te pronunti asupra „dreptului de autor“…!

 

Cînd o neliniste cosmică mă-ncearcă…

 

De-alaltăieri, simt o tot mai cumplită accelerare cosmică…

Da, o scurtare a dienocurilor există…

Mai repede aleargă Pămîntul în jurul Soarelui,

mai iute mă rotesc eu o dată cu Pămîntul,

chiar mă-nsurubez în mine, chiar îmi fac un invizibil zgîrie-nori

în jurul propriei axe – si mai astept totusi anotimpurile normale

de pe cînd eram copil, mai astept, mai am sperantă în firea lucrurilor,

printre miriadele de roti scrîsninde…

 

 

Niste nelinisti la chemarea lebedei galactice…

 

Vino, la mine, lebădă-vocală, să te mint – sînt parlamentar,

lucrez si cucăi cît pot în Casa Poporului, între minciunile supreme…!

 

Vino, la mine, lebădă-consoană, să te mint – sînt între siturile arheologice

de la Sarmizegetusa, descopăr autentica istorie…!

Vino, la mine, lebădă-hiat, să te mint –

sînt mormîntul stelei numărul 1…!

 

Vino, la mine, lebădă-sufixoid, să te mint –

sînt veninosul sot al cobrei-maharajah…!

 

Vino, la mine, lebădă-prefixoid, să te mint – sînt împăratul scufundărilor,

domnitorul-broască, regele atlantidelor, ducele-cocostîrc…!

 

Vino, la mine, lebădă-radical, să te mint –

sînt temeiul fotonului, stăpînul informatiei-soare…!

 

Vino, la mine, lebădă-substantiv, să te mint –

sînt morfologia întunericului cît ochii-seceri de bufnite-n dans…!

 

Vino, la mine, lebădă-verb, ca eu să te mint frumos –

eu sînt actiunea de pe tava măiastră a biblicelor crime…!

 

Vino, la mine, lebădă-semn-de-punctuatie, să te mint profund, cît istoria –

sînt doar hîrbul de aur din care-au băut lumină căpeteniile humii…!

 

Vino, la mine, lebădă-semn-de-ortografie, să te mint –

sînt doar papirus-cer, poftitorul duminicii prime de la Geneză…!

 

Coltii nelinistii mă ard în puful tău nins peste incandescentul vulcan,

gata a-mi constela un rubiniu pat-galaxie…!

 

 

 

 

 

Home