Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

 

ANDROGINUL CU CIRESE LA URECHI

1. Asteptare de crin

Te-astept la marginea mărului-iris,
în zăpezile calde, nenuntite,
fără grai,
doar cu murmurul flăcării mele-alergînd
pe fisurile din pestera beznei,
mereu spre tine.
Te-astept la marginea mărului-iris,
învăluit în cîmpia de purpură,
să deschizi ferestrele, usa de la intrare,
să cobori treptele cu oglinzi,
îndreptîndu-te-n dimineată,
spre izvorul meu, tulburîndu-l...

Cu înrouratele ulcioare,
învăluite-n curcubeul
de deasupra casei-mărului,
te-astept...

 

2. Mărul din curcubeu

Pleci cu sarpele drumului si nu mă vezi.
Eu,
răsărind în ochii de rouă,
alerg prin lăncile ierbilor –
si rouă sînt eu pe frunzele grîului
si-n aureola lucernei-smaralde, în marginea drumului:
să-ti sărut umbra
ondulîndu-se-n ochii mei înrourati,
dăruindu-i nimbul diminetii...
Urci treptele-oglinzi
cu apele izvorului meu în ulcioare,
deschizi usa brumuită de noapte,
închizi...
Ferestrele murmură muzica
pleoapelor ce se-nchid
spre mere-nvelite-n raze de trandafir,
rupte din curcubeu,
pentru încă o noapte.

 

4. Flacără spre mărgărint

„– Ti s-a dat clipa!
De-acum, Lilium Breve,
ai cîmpia de vînătoare pînă sub orizont,
ai păsările-n cer, planînd pînă sub stea,
clipiri în timpanul curcubeului...
Esti flacără, Lilium Breve, flacără esti,
îti vei hrăni izvoarele-ntre pustiu si mare,
fiindu-ti orizont,
aidoma Ea si Tu, Lilium Breve,
 flăcări voi...“
...mi s-a spus...

 

20. Cunoasterea muntelui

„– Iată-mă,
în apele sufletului tău mă-ntunec,
în oglinzile casei mă-ntunec –
punct iradiind în nesfîrsită cîmpie,
jurîmprejurul muntelui...!“

 

25. Lilium breve

Plutim pe-o infinit de-adîncă apă –
Doar noi cunoastem crinul – pur adios!
Si-n templul orei, păsări au să-nceapă
Sobor de nuntă-ntr-un cristal drept naos…!