Ion PACHIA TATOMIRESCU
Mi-e somn, si mi-e de Doamna Haos…
Mi-e somn de istorie
si vreau să respir haos –
în ritmurile
inimii mele să-i încretesc
zeite si mume,
să simtă chiar Ea,
Doamna Haos,
că-i este dor cînd mi-e dor
o dată,
de două ori,
de trei
si de infinite ori,
cînd intră-n auricule
ozonul înalt
al materiei mele
dintîi, în trena-cometă,
electrizînd si aerul
din inimile-mi
pietre-de-rîu sparte
de-al ei ghion-caligraf de-aur…!
Timisoara, 1 iulie 2009
Un psalm în fata Cărtii-Haos…
Cînd cărtile bisericilor sînt pline de sînge, Doamne,
sîngele uscat, de culoarea pielii de visină,
cineva ne scrie istoria, sînt sigur, în Cartea-Haos…
Cînd gardurile bisericilor sînt bătute de ploi,
în muschii uscati, negurii, de genune,
ca si crucile ce Te-amintesc tuturor împrejurimilor
si, în primul rînd, pentru un aer mai sfînt în ograda-Paradis…
Totusi, turlele acelor catedrale medievale înteapă cerul
în azurul de douăzeci si patru de carate,
drept în buricul-ciclon-ceresc…!
Si ce dacă am citit în Cartea-Haos cele zece mii de întrebări
pentru cerul Tău, al zecelea…, ori, tot pe-atîtea,
despre celelalte nouă ceruri, Doamne…?!
Cele mai persistente-ntrebări sînt scrise cu sînge
în toată natura sfîntă…
Cărtile bisericilor, Doamne, de ce sînt pline de sînge…?!
Cărtile mînăstirilor, Doamne, de ce sîngeră în altare…?!
Cărtile catedralelor, de ce sîngeră-n mine, Doamne…?!
Mai sînt destule întrebări, Doamne,
la care trebuie să-mi răspunzi,
pînă nu-mi vine inspiratia cerească, Doamne,
de-a lua stelele-n dinti, ca pe alune, ca pe nuci,
spre-a le sparge-n două – inclusiv stelele din cerul gurii mele,
cele cu înalta temperatură de sase mii de grade-Celsius…!
Pentru toate cele scrise despre noi în Cartea-Haos,
pentru toate cele zise împotriva haosului din sinea mirabilă,
nu trebuie să vii, Doamne, spre mine,
cu levierul-steag în mîna-Ti dreaptă…!
Sîmbătă, 4 iulie 2009, h. 7:05’
Fum-interogatie la iesirea locomotivei Tale din haos…
Iesi-va-mai dintre stele,
să mai mîngîie acele
sfinte pîntece d-ulcele,
sfinte cîntece d-ulcele
smăltuite, filomele,
mîna mea, ce-a scris poeme,
cu vocale-arzînd în steme,
mîna mea, ce-a scris cu crini
si dat jos coroane, spini,
mîna-mi care-a pus La Vii
lan cu maci de ciocîrlii,
cînd la Tine, în pronaos,
suieră un tren de haos…?!?
Luni, 27 iulie 2009, h. 8:49’
