Maria PAL
Un întuneric sîngerează descult
lămpile trimit mesaje luminoase
spre fluturi
pe trupul tău
vînătăi simetrice
sub vîntul albăstrui
un întuneric sîngerează descult
sinucigasii călăresc inorogi mătăsosi
lume haotică strîmbă scălîmbăindu-se
sărind printre arbori
o lună desuetă scoate tipetele din ape soioase
sterge cuvintele amortite
de praful înecăcios al discursurilor
* * *
o lună stinsă fluiera a mirare
peste ciulini răscoliti
păsări cu ciocuri albastre pluteau
adormite
izvoare ucise
părul de bătrînă al mării
zăcea în smocuri încîlcite pe mal
cu boturi de pesti si resturi de vele
un timp taciturn
ca o fantomă printre boarfele ude
se răsucea fără tintă
* * *
umbra e din zi în zi mai rotundă
mai grea
fără vamă
trece din case de piatră în case de piatră
din stea în stea
În izvorul de noapte
înecate-n văpaia amiezii
cesti cu ceaiul amar
desfătîndu-se-n umbra deasă-a livezii de nuci
licăreste tremurat lacul de onix
sub o boare uscată
pe cîmpiile aride
bolborosesc izvoarele întunericului
slobozind săgeti de lumină spre cer
scîntei se-mprăstie-n văzduhul torid
cum artificiile
incendiind la-ntîmplare
străzi temple inimi albastre arbori răscopti
o liniste grea se asterne tîrziu
în izvorul de noapte
dintr-un colt pietrificat
cu mîinile arse chircite cu umerii strîmbi
sub o sperantă lichidă
cerni valurile de negură din surîsul străin
plutind pe deasupra
Un măr înflorit
imense valuri de negură
lovind cu putere în porti
tresari
răstorni sticla cu săruri
sub ochii tăi îngroziti
o pată se lăteste fosforescentă
duci mîinile crispate spre tîmple
brusc
te opresti la jumătatea drumului
un măr înflorit zîmbea
la o fereastră cu gratii
