PARODII de Lucian Perta

(Poezia nr. 4, toamnă/ 2012)

 

Simion BOGDĂNESCU

 

Spre ziuă

 

De ce cocosii cântă la Bârlad

mai abitir ca-n alte părti de lume ?

Am mai căzut si iar pe gânduri cad,

nu-i nimeni un răspuns ca să-si asume ? !

 

Din inimă totem interior

eu mi-am făcut si-am căutat răspuns,

am prins poeme maxime în zbor,

de-nvătătura lor să fiu pătruns.

 

Si-am înteles : cocosii pentru mine

tot cântă înspre ziuă—să mă culc,

că e târziu, si muza-mi nu mai vine

si spre liceu iar o să merg năuc !

 

 

Vasile TUDOR

 

Sonet către nori

Norii de azi sunt chiar impertinenti—

De mă-nervează mult, chiar un proces

Le voi trânti, să fie mai atenti,

Să nu fie generatori de stres.

 

Si pietrele sunt curgătoare când

Se umflă ei si ploile pornesc—

Eu sunt poet interior si blând,

Dar cu-n sonet tot îi mustruluiesc

 

Măi dragilor, eu, ca si optzecist

Ce-am apuca atâtea inundatii,

Mascate de regimul comunist,

Rog, nu creati si-acuma situatii !

 

Că eu poet tot mai înalt voi fi

Si-ajung la voi cu capul într-o zi !

 

 

Aurel M. BURICEA

 

Timp si lege

 

se-adună poeme la mine-n sertar,

între număr si cuvânt de-a valma stau,

desi toate, tot ce trebuie au,

s-ar părea că le-am scris în zadar

 

nu e timpul lor, pare să-mi spună

marele Fănus, din nefiintă,

si are dreptate si-n astă privintă :

poezia mea e prea bună !

 

vocatia prieteniei – sfântă lumină,

iată ce face sonetul perfect,

dar chiar si-mperfect e o artă deplină

 

nu-i nicio lege, si sper să nu fie,

ce să interzică al artei efect,

asa că sonete de-acum voi tot scrie …

 

 

Constantin MĂNUTĂ

 

Întotdeauna

Întotdeauna, sau mă rog, de-o vreme,

Din nouăzeci încoace, eu am stiut

Cum să-mi zidesc tot zborul în poeme…

Tu, cititor, să-l las liber ai vrut ?

 

Asa de crezi, să stii că n-ar fi fost

Nici bine, nici frumos si nici util—

Poemul răsărit era anost,

De ne-nteles, scris parcă de-un copil.

 

Nu-i vinovat poetul de ziua niciuna

Din muze nu vrea-n preajmă să îi stea,

Poemul bun se scrie-ntotdeauna

La ora umbrei melancolice de stea.

 

De-aceea ascultati si vorba mea,

O vorbă ce-ar fi bună de tot stiută :

E bine inspirat să fii de-o stea,

Dar vă feriti de stele de cucută !

 

 

N. PETRESCU REDI

 

Cu Eros si Kronos

Cum aforismul c-o scânteie

trezeste-n noi întelepciune,

si tu, domnită, n-ai idee

ce vâlvătăi aprinzi în mine.

 

De când te stiu, spre Eros doar

mi-s gândurile—toate-n rime,

iubirii chipul tău mi-e far

si-mi prinde versul adâncime.

 

Femeie, înger, sau ce esti,

că orisicum esti o minune,

ce cauti tu pe la Ploiesti

în aste vremi de tot, nebune ?

 

Pe Bulevardu-Independentei

de ce-ti fac cizmele toc-toc,

si eu trec granita prudentei

si inima-n piept îmi ia foc ?

 

Din ce istorii, prin ce karmă

în ochii mei te-ai strecurat ?

Femeie esti tu ? Sau o armă

bărbatii de exterminat ?

 

Iubito—lasă-mă să-ti spun

asa, că mi te fac iubită—

iubito, nu pot să m-adun

de când esti în oras venită

 

Îmi stă revista mea ,,Sinteze”

si plin de of-uri stau si eu,

necorectate îmi stau teze

de la elevi, de la liceu.

 

Nu Eros, Kronos e de vină,

nu dragostea, ci timpul doar,

el unelteste si dezbină

îndrăgostiti cu ochi de jar.

 

Dar eu voi mânui sarcasme,

asa cum numai eu o fac,

si cu-n buchet de aforisme

lui Kronos o să-i vin de hac.

 

Domnita mea, frumoaso, fată,

de-acum, a mea să stii că esti,

mi te fac muză—niciodată

nu mai pleci tu de la Ploiesti !

 

 

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

Tot asa nici truda mea de sisif…

Cum nu-i bun cel ce dă cioara din mână

pe vrabia din gardul nu-stiu-cui,

asa nu-i bun poetul care-ngână

poemul tip haiku, văzând că nu-i

alt chip de a produce poezie

si peregrin să-i fie în azur—

ca un Sisif de muncitor să fie,

si tot nu va găsi încântec pur.

Strămosii daci, prin zeul lor, Zamolxe,

ne-au învătat. atât cât au putut.

să ne ferim de ce numim azi ,,noxe”,

adică de excese si-mprumut.

Să cultivăm doar doina si balada

si să privim la alte specii, calmi

si nu-n extaz. Încă ceva. A, da !

Să scriem ce vom scrie doar în salmi !