EUGEN EVU

Revelatie („Poezia”, nr.2/2007)

Dorind probabil să mă răsplătească
C-am stat spre stea cu fata mai mereu.
Divinitatea stiu c-o să m-oprească
Si-o să mă-ntrebe însusi Dumnezeu:
Măi, Eugene, dragă omule, îmi spune
Ce vrei, heraldic, versuri bune,
Orice îti dau, că mare ti-e credinta…

Atîta, Doamne-ti cer: e unu, Perta!…

SPIRIDON POPESCU

Mi-am ascuns cîntecul
„Ti-am lăsat poemele în sertarul biroului verde
Poate ti-or prinde bine la revistă, dar vezi
Că ti-am mai lăsat si 21 de grame de suflet, nu le pierde,
Că stiu eu că tie-ti place să pierzi”.
Asa i-am spus tizului meu la telefon, seara tîrziu,

Cînd eram deja, ca tot poetul serios, în drum spre Tîrgu-Jiu

Oglinda dintre noi, am constatat
Nu stiu de ce, după asta s-a spart.

SERBAN CODRIN

***
Nici nu începe bine ce e gata
poemul dacă stii să-l dai haiku,
Pentru poeti aici se vede arta,
Eu îi provoc, ia să vedem acu
Cîti au speranta si credinta mare
Că între patru anotimpuri vor
Reusi chiar imnuri către soare,
Dincolo de tăcere iasă-n zbor.
Vor fi-ntemeietor dacă vor fi in stare,
De poezie scurtă, dar curată,
Eu artificii o să le-aprind si felinare,
Marea tăcere fi-va destrămată!
Cum nimeni n-a-ndrăznit, aceasta-i scuza
Nici un poet nu stie japoneza!

GEO  OLTEANU

Din nou („Poezia”, nr. 2/2007)
Trebuie să revin, corectîndu-l usor.
asupra primului concept
anuntat în numărul anterior
al revistei Poezia:
Accept
Dreptul epigramistilor de-a răsturna
Formele poeziei din mîndria
De-a sta
în apele noptii printre poeti.

Trebuie să revin
fiindcă, vedeti,
adevărul e trist:
putin cîte putin
epigramistii coplesesc poetii
asa că voi specifica:
orice poet poate fi epigramist,
dar nu si
viceversa!

ECHIM VANCEA
frumosul barbar
degetele scarpină
trupul bubos al poemului. poemul ce sa facă
toarce si toarce, pînă ce iese un volum bun.
poetul barbar îl însfacă
si-l vîră fără arginti
în editură. noaptea.
acuma, tu, cititorule de drept comun
poti să minti, să spui că n-ai citi cartea
dar asa te-ai abate de la dialog
si ti-ar spune poetul – mi-e
si rusine să scriu că esti
un fel de labagiu. cum mi-a
zis de altfel si mie. cînd
i-am făcut o parodie fără să stiu
ca l-am prins cu mîta pe spini
asa că laudă poetul – fii cu el de-acord.
în orice si spune-i că din multe pricini
e cel mai frumos barbar din nord.

MARIAN NICOLAE TOMI

În cerc

Hăcuit de prietenii care îmi cer
să le tehnoredactez manuscrisele,
mă întreb pe cît e posibil de sincer
cine le-a scormonit si la ăstia visele

din somnul ratiunii de pot scrie
în liniste orice si-apoi publica,
în loc să-si facă rost de o chilie
la o mănăstire, să-i pot vizita

mă învîrt pentru ei în cerc nefiresc
între scoală si calculator zi de zi,
speriat de ideea că, aflînd ce gîndesc,
sau unii sau altii mă vor hăcui!