Parodii deLucian PERTA

Emilia DABU
Cuvânt de trecere

Să scriu, să scrie-acum de-o dobrogeană iarnă
În care geru-n flori albastre se răstoarnă
Peste cuprinsul mării ca o goarnă…
Usor îi e necunoscutei din mine
Să facă asta - si îi stă chiar bine.
De toamna de-as avea cumva de scris
Mi-ar fi mai greu, că sigură nu mi-s
Nici azi, dacă e calea spre lumină,
Sau doar hotar de sevă-n rădăcină.
Cuvintele pe cer de-ar fi săpate
Despre ce e – si tot nu le-as sti toate.
Mi-e primăvara îns-apropiată
Mi-e dor de ea, acum, ca altădată,
Ea-i cheia eternitătii-n poezie
Si-o cânt-orice poet din galaxie.
Asa că scriu si eu – ce-o fi, să fie!

Amelia STĂNESCU
Femeia în cultură

Femeia în cultură? Este!
e chiar periculos să spui altcum,
poate să iasă o întreagă poveste,
nu doar mie mi-e frică
să spun
căutătorilor de cuvinte adevărul,
ce-i un grafitti cu sânge – la o adică,
cultura, credeam, nu depinde de părul,
ochii sau talia artistei,
asta este în mecanica firii,
sau cel putin tinde,
dar port si azi cu mascată dezinvoltură
amintirea
tristei
zile când, la un examen în cultură,
mi s-a spus
de ce depinde!

Artur PORUMBOIU
eu imi caut bucuria

Când sunt supărat, precum lebăda
când nu vrea să cânte,
eu îmi caut bucuria
mergând la piată
să mă încânte
linistea si armonia
ce dă năvală de la taraba merelor.

Îmi găsesc echilibrul în lumina lor,
în aroma lor, ce mai, altă viată!
asa că, domnule copil, cititor,
de vrei să fii proaspăt si luminat, ia povată!

Sorin ROSCA
Poem al neprevăzutului

Fiindu-mi deschisă neintentionat
fereastra dinspre mare,
într-o duminică oarecare,
mi-a intrat în cameră un poem;

am rămas hipnotizat
de întâmplare,
de pielea cu nuante de crem,
de sânii lui asteptând dezmierdarea…
merit oare eu, cetăteanul nimeni, aproape,
norocul acesta pe care marea
mi l-a trimis să-mi fie aproape,
cu mine, între patru ochi?!

Întâi l-am scuipat
să nu-i fie de deochi,
apoi mi-am căutat cele mai alese
cuvinte pentru conversatie,
toate numai metafore,
desigur, făcând abstractie
de cele Ex Ponto si cele Menore,
si, precum un colibri
ce dă târcoale unei orhidee,
am început să-i învăt pe de rost
trupul de tânără femeie.

Iulia PANĂ
Din mâinile tale curg mici râuri de purpură

Ajungi, cum ajungi, în câmpul literaturii
si deodată vine la tine într-o limuzină neagră
un critic literar spunându-ti: I’m sorry,
nu crezi că te-ai rătăcit pe aici, dragă fată?
Nu e deloc o imagine simplă posibilitatea aceasta,
desigur, se mai întâmplă
si să te ia cu frică deodată:
Dar dacă, totusi, are dreptate?
Fireste, e usor să te pierzi în vasta
întindere purpurie a scrisului,
în noaptea ce ca un scorpion te pândeste,
asa că pui repede capăt visului
si te apuci să-ti marchezi gospodăreste
urmele în nisip.

Dan Ioan NISTOR
Peste tumuli

Pacientul
cu o măsea
cât o
                stâncă
a prins
                momentul
si a venit
                să i-o extrag.
Se mai aude
încă,
destrămându-se
                vag,
în umbră de hău,
peste oras,
tipătul său!

Ion FAITER

*
În fiecare NOAPTE SCRIU si desenez
pentru că de când s-a schimbat
ora nu mă mai aliniez
la somn si, ce ciudat,
nici câinii vecinilor;
poate si ei scriu
în limba câinilor,
sau poate doar desenează
până noaptea târziu,
că de când li s-au tăiat
arborii de pe marginea drumurilor
si terasament,
s-au pus, măre, pe-un lătrat,
deocamdată de avertisment.
Edilii, în fuga lor pentru taxă.
au tăiat si o sequoia gigantea
rămasă
dintr-o vreme precrestină
si toti piersicii,
în ideea
că prea cad piersicile
în capetele
pietonului suveran
si astfel, populatia canină
îsi marchează teritoriul,
de aproape un an,
numai si numai sonor.
Rabd eu cât rabd si noaptea scriu,
deocamdată cu temei,
dar mă cuprinde panica fiindcă stiu
că în viitor,
când n-o să mai am idei,
o să latru în corul lor.

Pavel RĂTUNDEANU FERHETE
Că timpul nerăbdător

Sunt, la propriu, chir un zeu
La mine-n sat în Ciubăncuta,
Între două castrări, eu,
Fug acas’ si scriu fuguta
Din folclorul de copii,
Tot ce este bine-a sti,
Ca dintr-o de duh comoară
Si nu-l las nicicum să moară.
Pe cont propriu îl adun,
Si, când am mai o grămadă,
Fug la Cluj si-n brate-l pun,
Să-l miroasă si să-l vadă,
Domnului Ion Seulean,
Ce-l citeste făr’ un ban.
Drept e că, din când în când,
Când sunt vremile nasoale,
Îi mai duc, suhan nu-i vând,
Fudulii, si-n post – fasole.

George ROCA
Poemul

Nu mai stiu cum se spune
în România, dar aici,
în Australia, de mici
ni se spune
că poemul de-orice fel
este infidel.

Sunt câtiva poeti
care trec dincolo de-orizont,
dar ce vreti,
numai pe propriul cont!

Altii se multumesc
cu-orizonturile-albastre
pe care le găsesc
în cărtile noastre
si,
din când în când,
la anumite ore,
după un necesar test oral,
scriu poeme tricolore
pe zidurile Marii Bariere de Coral.

Ion MICLĂU
Cântec

Ah, că vântul m-a bătut,
Peste tropic am trecut
Si-s în Australia
Si de-aici vă voi cânta.

Vântul de aicea nu-i
Ca pe Cris, s-umble hai-hui,
Aici si când suflă lent
Are-un scop – face curent!

Aud vântul suierând
Si mă duce-asa, un gând,
La cum si eu suieram
La mândruta mea la geam.

Azi i-as spune, s-am la cine,
Vino-n Wollongong la mine,
Că-s de-acum pensionar
Si de bani nu am habar!

Dar asa mi-e soarta mie:
Doru-mi  moare-n poezie;
Geaba-mi bate-aicea vântul
Dacă nu-mi duce cuvântul!