Metaphysics
PAS GRESIT: speranta întreabã Principiul*)
DOLIU: în fata sa e negrul
SCÃPARE: rezultat de ceasornicãrie
*) Principiul Sperantã de Ernst Bloch.
TELEFUNKEN
un fir de praf o stinghereste pe printesa care încã viseazã
cînd degetele i se învîrtejesc de spasme învîrtejiri
ca si cum ora n-ar fi decît un fragment de minereu
slefuind i-a venit în minte: legãtura
masina de gãtit fumegã din cauza focului pe care servitoarea
seara abia rãsuflã
fierarul bate cu ciocanul ucenicul morarului
cu spatele încovoiat cu picioarele umflate
gluma bunã despre fericire
cum oasele-i trosnesc
aurul strãluceste pe costumul printului
la aceastã împunsãturã de ac usoarã
si în gol
aceastã muncã ce împietreste... ascultã:
un trãznet
pentru a fuma a urina pentru tot si pentru rest
s-ar preschimba ea în foc? Noaptea ar deveni oare
ea viseazã cã sîngele face spumã, cã
metalul se topeste
dar bate tunetul bubuie totusi.
Autodafe
Cum poti tu azi sã vorbesti de iubire?
BALUL TOALETELOR
O nouã rochie de searã îi stã de minune eticii
Individualismul este un domn în declin
cît despre stiintele paralele
DESTUL DE STRICAT
Subiectului îi pute gura
2000 de ani de civilizatie crestinã în occident
Poetã, eseistã, traducãtoare,
jurnalistã, profesoarã, editoare.
Heidi Pataki s-a nãscut în anul 1940, la Viena. A desfãsurat
o intensã activitate ca docent la Scoala de Poezie din Viena. A
publicat multe eseuri dedicate literaturii din diverse epoci. Volumul sãu
de eseuri flucht mödele (1972) a fost unanim apreciat. Selectii din
lirica sa au apãrut în peste 10 limbi.
Din 1991 este presedintã a Uniunii Scriitorilor din Graz, cea
mai importantã asociatie a scriitorilor din Austria.
Bibliografie liricã (selectiv): schlagzilen, 1968; stile post,
1978; frühlings wachen; 1981, kurze pause; 1992, guter ruf, 1993.
cum o mînã spalã pe cealaltã
chiar dacã ea e întunecatã de cangrenã
pentru luminã & aer trebuie sã înapoiezi sufletele?
muntii, tunînd si fulgerînd, nasc un soarece
eu trebuie sã aduc pe lume un continent?
a numi ar însemna sã exprimi prea mult
putin cîte putin cã pãmîntul este erodat
de apã
ca individ tin la viata mea
trebuie oare sã te lupti singur pentru a triumfa laolaltã?
putin cîte putin nisipul e redescoperit de apã
chiar dacã e întãrit sub rãsãrit
de soare
era marele timp Adam cînd eu te chemam
ca sã sug salvatoarele sînge & lapte
dar faimosul Arhanghel cu spadã a dispãrut
putinul acesta de mucozitate dinãuntrul
unui maur de mahala?
apa toatã cu gheare va sfîsia oare carnea crudã,
spãrgîndu-si dintii alungînd tipetele rugãtoare?
chiar dacã eu sînt îmblînzitã, sub
marginea dorintei
încet încet si-a fãcut cuib pescãrusul
lasã-mã, nu-mi vorbi de tinutul meu în zgardã
vãd pîine & vin lipsite de sînge pe tãisul
lamelor
în depãrtãri rãsunã clar nicovala:
dang, dang, dang...
în jurul ciuberelor / capacelor / spumei de plastic
masina învîrteste! Minutul 1!
capul îi e greu, întoarce lucrul
brut încã iar minutele ciocãnind deasupra...
cu acela întrerupãtorul 2 / 1 clamã / un tub de
cauciuc
masina învîrteste! Minutul 2!
încã de cînd la uzinã se plãteste
în bani
l-a aprins
rochia ei peticitã atîrnã prin cenusã...
plãmînii îi sînt întru totul laminati
de camãta timpului
un aspirator se umple în 3 minute!
odatã terminatã treaba, odatã terminatã
treaba, ea nu se
mai gîndeste la muzicã
poartã pe umeri saci grei
ea danseazã valsul lui Taylor
ea se chinuie sã spargã niturile
el trãieste / cablul / banda de cauciuc
piesa urmãtoare! Piesa urmãtoare...
atunci cînd în colt stoperul pîndeste
ca sã se apropie cu acele lui
ea ridicã din umeri: mãscãrici
iar în sãli se îngrãmãdesc bogãtiile
ea nu va mai trãi
mult epavã putredã la 30 de ani.
minutul 3! Masina se opreste?
în 3 minute ar fi sunat ceasul
nemiscati sînt rege, bãiat de bucãtãrie,
maestru bucãtar
cine face aici tãrãboi? cine se revoltã?
urechea lui e surdã
îi strãluceste de adevãr o zdrobeste pînã
o face praf
ziua de dinainte?
pentru ca maestrul sã descopere complotul?
suflul ei e scurt si munca se continuã
pînã acolo e încã departe
agitatia bate toate recordurile de productie
legea sparge vechile ritmuri
de-o paginã amarã poate. Oh da
vrem pacea, comparîndu-le cu furtuna
cuvintele-s pierdute ca si noi spãlate cu lesie
rozetele parfumate de multã vreme în lada de gunoi
ne-ar plãcea ca unul altul sã ne lase în pace
nu trebuie sã rãmînã nici cea mai micã
cracã de salvare nici
o idee
fiindcã mîna nu este mînã
totul a fost deformat:
noaptea întreagã se învîrte în jurul
iazului linistit
în lacrimi, ca nebunii?
trebuia sã ne fi dat seama cã asta nu mai mergea
Atunci iubirea, ca purtatã de vînt
si noi nemiscati respirînd în sfîrsit
materialismul poartã costum putin cam strîmt
(se lãrgeste la solduri)
morala se încaltã cu pantofi cu toc înalt
tine sã-si permitã un tur de pistã cu pozitivismul
cãruia parchetul nu i se pare prea lustruit
freudismul îsi leagã o cravatã la gît
sociologia îsi prinde un ochi de la ciorap cu salivã
pãrul neo-kantianismului e ciufulit
platonismul citeste încã un album Mickey Mouse
psihologia are o piedicã:
asteaptã vizita Statelor Unite
behaviorismul are o problemã cu butonii de la mansete
ele se aliniazã dupã rang de-a lungul zidurilor
va fi o minunatã noapte de bal
care va tine pînã-n zori
adjectivul a prins pojghite
verbul îsi bagã degetele în nas
propozitia e indispusã
continutul n-are grijã de spãlatul picioarelor
stilul îsi roade unghiile
vesnicul amãnunt chefuieste zgomotos
pronumele stie totdeauna leacul bãbesc pentru purici
semnificantul chiar nu se mai stãpîneste
