Don Paterson si-a publicat studiile la vîrsta de 16 ani, pentru a deveni muzician profesionist (chitarist). În prezent conduce ansamblul de jazz-folk “Lammas”. Ca poet, Don Paterson este convins cã forma si sensul sînt consubstantiale; venind dinspre muzicã, el simte într-o manierã aparte ritmicitatea subteranã a scriiturii si cautã în permanentã noi chei de “decodificare a lumii” prin sunetul-cuvînt. Modelul sãu structural este pianistul american Ritchie Bierach în a cãrui muzicã “nu existã nici mãcar o notã care sã nu se deschidã spre ceva mai înalt, spre un absolut al ei”. Volume publicate: Nil Nil (1993), Cadoul Domnului pentru femei (1973), Ochii (1999).
 

HELIOGRAFUL

Cred cã stãteam undeva sus, lîngã cer.
      Tata decodifica pentru mine
           lumea de dedesupt,
casa noastrã, terenurile de fotbal ale rivalilor,
podurile întinse sleampãt peste rîu.

Pe urmã stiu cã m-am speriat putin
     de paharul cu limonadã. “Clanc, clanc”
 zgomotul sticlei pe dinti
mi-a închis buzele strîns, ca pentru apãrare.

“Uite cum fac eu. Învatã sã bei ca oamenii mari”.

Abia tinînd paharul cu o mînã
l-am înclinat încet spre soare
pînã a urlat de luminã.
 Ca trompetistul înainte de concert
 mi-am arcuit buzele în cerc gratios.
 

TUNELUL VÎNTULUI

Cîteodatã, toamna, usile dintre zile se
deschid larg; în oricare alt anotimp, acest lucru ar putea
fi o comunicare primejdioasã. acum nu-i decît un nevinovat
schimb de aer între douã încãperi. O stradã
e o biografie stingherã cînd te strecori printre
atîtea arome de tutun, parfumuri si naftalinã.

dar vine o dimineatã cînd te cheamã voci de peste tot:
pe la usa din fatã si pe la usa din spate doi curenti îti suierã
profanul mesaj si uiti
sã mai frãmînti cerceaful sau sã-ti trezesti nevasta.

(Traducere si prezentare de Monica RÂPEANU)