TINERI AUTORI

Andrei PATRAS

Poveste

  E undeva, departe, - o dumbravă fermecată
                ce muritorilor în vis doar li se-arată…

Corăbii parcă prind contur
pe bolta cu talazuri de azur
si-alunecă spre soare-apune
prin clare unde spre ceresti lagune.

Vietuitoarele puzderii
prin ierburi mari se-adună sub al serii
înmiresmat văzduh si mii
albastre păsări vin dinspre tării.

Lin freamăt-o suavă boare,
iar adormite flori tremurătoare
usor se leagănă pe-un plaur
si-n moara lunii vîntul cerne aur.

Plutind peste vrăjitul lac,
în miez de noapte aripi se desfac
si-n iezere de-argint sub lună
învată pui de stele să apună.

                        *
…acolo undeva, departe,
doar visătorii lumii mai au parte
si vechi povesti, de-atîtea ori,
din teascul noptii picură în zori…

Copilărie

 

M-am născut

din zborul frînt al tatălui meu

si din zbaterea fără de aripi

a mamei mele.

Cerul întors sîngera în adîncuri.

Sub ploile calde visam cu bobul de grîu

adierea holdelor în noptile cu lună

si-n albii secate de rîuri,

lipit de inima pietrelor,

ascultam mugetul puhoaielor.

Urcam cărări, povîrnisuri si-n locuri anume stiute

căutam cu uimire Floarea Pastelui

ca pe Graalul sfînt.

Nemuritor priveam norii

ca pe niste iluzorii fregate

cucerind purpurii aurore.

Mai tîrziu, din fagurii toamnei

culegeam mierea amiezilor

si odată cu bruma, prin sînge,

năvalnic vîslea un sol

prevestind chemările unui străin anotimp….

M-am născut

din zborul frînt al tatălui meu

si din zbaterea fără de aripi

a mamei mele.

               
                               ***
Cuvintele-si pierd întelesu’, (-asa zisul),
ca roua, ca ceata, ca fumul, ca visul.

Vremelnică-i viata (si n-o-avem pe-a doua)
ca ceata, ca fumul, ca visul, ca roua.

Încet se destramă zidirea, măreata,
ca fumul, ca visul, ca roua, ca ceata.

Si-i fără de margini al sortilor cumul
ca visul, ca roua, ca ceata, ca fumul.