PARODII de Lucian Perta
(Poezia nr. 1/2011)
Constantin MĂNUTĂ
Ignorantă
Mereu am vrut să mă cunosc mai bine,
Noapte si zi mă cercetam mereu,
Zidit în zbor, cuvântul despre mine,
Turn îl clădeam fără să-mi pară rău
Cocor de fum am pus pe turn de strajă
Si mai stăteam si eu în nopti cu ceată,
Crezând în Dumnezeu, de nicio vrajă
Nu-mi era frică. Până dimineată.
Trupul si mintea mi-am călit asa
Si mări de jale am trecut înot,
Pân-am ajuns să pot a juriza
Concursuri literare peste tot…
Acum menirea mea e cunoscută
De toată lumea, nu doar cei din Iasi,
E cel ce are steaua de cucută
Si-acum în poezie face pasi.
Melancolii de stea de m-au durut,
Nu le-am cerut, dar steaua nu se schimbă
Am scris si eu precum m-am priceput
Si am vorbit cum am putut c-o limbă
Mereu am vrut să mă cunosc mai bine,
Să stiu cât sunt de sincer si subtil
Si nu stiam ce-anume mă retine...
Azi stiu : e unu… Titu Mihail !
Marian Nicolae TOMI
Gând usuratic
Ierbi crescute anormal
mă gâdilă pân' la brâu,
acum văd : e-un lan de grâu
si mă las luat de val.
Pietre totusi mai există,
m-am lovit în lan de două
si cum văd, dacă nu plouă,
lanu’ are-o soartă tristă.
O să merg la umbră-ndată
că m-am inspirat destul,
oricum nu sunt niciodată
de tot ce e frumos sătul –
însă scoala mă asteaptă…
poa' s-astepte, azi trag chiul !
Mihai MERTICARIU
Sonetul iubirii
Iubirea e un lucru foarte mare –
Mi s-a tot spus si tin să o repet,
E apă vie pentr-orice poet,
Dar în exces devine apă tare
În Piatra Neamt, chiar eu, încet-încet,
Pe larg am învătat-o cu ardoare
Si-n sute de reviste literare
Sonete dăruit-i-am buchet
Tot din iubire ce mi-a scăpărat ?
Să editez si cărti de învătat,
Adică performante manuale.
E clar că fost-am mult invidiat
Si doar mirare-a au găsit cu cale
Confratii mei. Reactii, azi, normale !
Hayat MEMIS
Motivul despărtirii /Sebeb-i hicran
Un creion si o hârtie dacă as fi avut,
Ti-as fi scris cu dor de ce n-am mai putut
Să rămân: în grădina viselor mele
Amintirea ta urca spre stele.
Si stelelor le voi vorbi în română si turcă,
În timp ce amintirea-ti vedea-voi cum urcă
Până în rai, luminând-o si luna,
E drept, si-o tigară fuma-voi. Doar una!
Povestea-mi de suflet ajunsă-asa sus
Va spune în vise cam tot ce-i de spus
Multimii de oameni si toti vor gusta
Un strop de fericire din fericirea mea.
Motivul despărtirii nu-l căuta nicicând
Decât în împlinirea năstrusnicului gând
Că tu îmi poti fi muză doar dacă esti departe...
Dar gata. Punct, iubite. Acuma scriu o carte!
Hristu CÂNDROVEANU
Glasul sirenelor
Nu mai aud
de o vreme bună
glasuri tinere de poeti
psalmodiind în aromână.
Cred c-au uitat,
cum să vă spun,
alfabetul liric străbun
si povestile de la miazăzi,
sau poate au plecat
Într-o bună zi
spre soare-apune,
pentru a trăi
printre poeti cu har,
vremuri mai bune –
oricum ar fi,
e un cosmar!
