George PETRONE
FABULA SUPRAESTIMĂRII
Un supersonic ce zbura ca gîndul
În goana sa văzduhul despicîndu-l
Fu „reperat” pe boltă la amiaz,
De niste ciori aflate pe zăplaz
– Tiii, fetelor, priviti acolo-n zare,
Dădu alarma dintre toate una,
Ce pasăre mai e si-aceea, oare
Ce zbîrnîie si zboară ca nebuna,
Tîsneste-n neant, coboară în cascadă,
Si nu vedeti ce fum scoate pe coadă?
Ptiu, ptiu, să bat în lemn de-asa un caz
(Si chiar lovi cu ciocul în zăplaz),
Dar n-am văzut o ovipară care
Să zboare cu viteză-asa de mare!
- Ei, iaca scîrt, atîta tărăboi
(A croncănit ironic un cioroi)
Pentr-u bidon de tablă, cam frivol
Pe-afară ferches, da’-năuntru gol,
Un soi de…cum să-i zic…de arătare
Lipsită de penaj, de cioc si gheare!
…Ciori care sîntem, pentru zbor născute,
Ne-am deplasa si noi la fel de iute
De-am beneficia, ca el si noi
De-un jet intens de flăcări dinapoi!
RONDELUL SUGHITULUI LIRIC
Se dedică lui George Topîrceanu
Întocmai ca si Gută Popîndău
Cel ce scria cuprins de-nfiorare
„Amorul e un lucru foarte mare”,
Se mai brodeste cîte un tîngău
Admis vr’o cinstită adunare
Ce miorlăie si face schelălău
Întocmai ca si Gută Popîndău
Cel ce scria cuprins de-nfiorare
Si de-a mai dat pe gît si un trăscău,
Pătruns de-o metafizică lingoare
Sloboade cîte-o tristă cugetare
Si lacrimi cît să umple un hîrdău,
Întocmai ca si Gută Popîndău.
RONDELUL ALTOR VREMURI
Se dedică lui Nenea Iancu Luca Caragiale
P-onoarea mea,monser,că n-ai habar!
Mai vezi ’mneata vreo Coană Joitică
Scriind scrisori de-amor (la o adică
Dacă-i amanta vreunui demnitar?)
Păi, dac-o reperează domn’ Mitică
Oho, ce complicatii mai apar!
P-onoarea mea, monser, că n-ai habar!
Mai vezi ’mneata vreo Coană Joitică?
Să-ti spui tot eu: retrasă în budoar
Cu glasu-i languros, de te furnică
S-alintă gales, parcă-i o pisică,
Direct la telefonul celular…
P-onoarea mea, monser, că n-ai habar!
FABULA NEASCULTĂRII
Un miel s-a depărtat prea mult de turmă
Si a pătit-o, bietul, pîn-la urmă
C-a nimerit în coltii unui lup
Ce-i sfîsie hulpav plăpîndu-i trup
Tîrîndu-l prin custuri si văgăune…
Aici, MORALA, sigur, se impune:
Vezi, mielule, ce-nseamnă să n-asculti?
Asa, ca tine, au pătit-o multi
Atrasi de aventură, pînă cînd
Au dat cu toti de dracu’, rînd pe rînd.
Tu dacă n-ai fi fost nesăbuit
Să părăsesti locasul sorocit
N-ai fi sfîrsit răpus de lighioaie
Si-acum erai…la mine în tigaie!
INGRATITUDINE
Cînd galii năvăliră noaptea droaie
Să îngenunche mîndrul Capitoliu
A gîstelor spontană hărmălaie
Salvat-a Roma de măcel si doliu
Scăpati astfel de tragică pierzare,
Latinii s-asternură pe festin:
Sosiră muzicanti si dansatoare,
Se destupară butile cu vin.
Si se mai spune – oarecum în rîs – că
Atunci cînd foamea prinse să-i răzbată
Si-o potoliră cu fripturi de gîscă!
MORALA? După faptă, si răsplată…
