MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
PETRU SOLONARU
20.VI.1950 (Johanisfeld – Timis)
METAFIZICĂ
Prin noapte-s gând. Cerneala ce mă scrie
pesemne-i strop din vesnica stihie.
Cu mâna-i, somn, oglinda-adâncii Gârle,
spre nimicii uitarea îmi azvârle
ca un răspuns la groaznica-ntrebare:
DE CE „A FI“ SI NU „A NU FI“ OARE?
Firavul chip al umbrei dă ispită
egală-n van cu vraja intuită
acestui trup, idee ce descarnă
în silogism cugetătoarea-i marnă…
Cum floarea-în fruct se resemnează mută
de-a fi curând cădere ce-împrumută
risipei zvon, deplina-mi nuditate,
ceasornic pur doar clipa mortii bate…
SONETUL MIRADELOR
Întru a fi, lumind un gol ce nu e,
părelnic vis uitării ne închide
spre a se sti-între freamăte si cride
că numai gând ard spaimele’-în cătuie.
Undim cel viu. Prin jur ecouri vide-
-în singurătăti pe-un spectru, cărăruie,
sub invers joc, al umbrei noastre, suie
spre Tâmpla ce, să trecem zvon, decide.
Căci vom pleca. În urmă, stins, Mirade
vor sfâsia sintagmele, ca iar să-
-învingă dubiul prin clipa luminii, farsă.
Căzând, atât… Absurdul însusi cade
în nu-ul pur lipsit de chip, sub nade…
Prin toate, –încet, o taină se revarsă…
