Serge Pey s-a nãscut la Toulouse,
Franta, la 6 iulie 1950. Este autorul a cincisprezece cãrti, printre
care: De la ville et du Fleuve, Prophéties, La Définition
de l’Aigle, Notre Dame La noire ou l’Évangile du Serpent, Couvre-feu,
Poème pour un peuple mort, La Mère du cercle etc. Ultimele
sale texte figureazã în antologia Orphée Studio (Ed.
Gallimard). Tradus în italianã de poetul Alberto Masala, Serge
Pey publicã, în Italia, Nierika ou les mémoires du
cinquième soleil. Co-fondatorul grupului de poezie-în-actiune-Flamenco,
Los Afiladores („Ascutitorii de cutite”), fondatorul Festivalului International
de Poezie din Toulouse, începînd din 1980, teoretician al poeziei
universale, a sustinut o tezã de doctorat despre poezia oralã
contemporanã, în 1995, La langue arachée (Limba smulsã),
în curs de aparitie la „Presses du Réel”. Autor si de nuvele,
de criticã de artã, opera sa este tradusã în
mai multe limbi. Este unul din actorii grupului international de poezie
directã (New-York, Madrid, Québec, Mexico, Paris, Barcelona,
Venetia, Tokyo, Amsterdam etc.). Poetul apartine curentului de poezie sonorã
semanticã. Arta sa constã într-un amestec de aspecte
din happening, poezie de actiune, ritual si agit-prop. Creator de situatii,
el deplaseazã poemul din spatiul cãrtii, dirijîndu-l
spre ultimele sale consecinte. Împreunã cu Marcos Kurktykz
realizeazã (în Mexic, Franta si Spania) numeroase lecturi
„performance”, spectacole de poezie stradalã. Îsi scrie si
recitã poemele pe tuburi de bambus.
* * *
Orice gurã
e strîngerea laolaltã
a douã buze
precum gura unei rãni
precum buzele rãnii
al cãror vis
nu ajunge
nu e suficient
încît sã poti ciopli noaptea
asemenea gurii unui mort
un mort cãruia cutitul nu i-a servit încã
la tãiatul luminii.
Cele douã buze
nu se opresc
din tãcere
atingîndu-se una în cealaltã
în fata dîrei verticale
o dîrã de oglindã crãpatã
care ne împarte
împãrtindu-ne
capul
*
Cînd deschidem gura
ca sã dãruim
sãrutul
gura se desparte
se separã
si se dezmembreazã
plãsmuind
un orizont
de cealaltã parte a lumii
într-un sãrut.
Într-un sãrut
ne oferim cîte ceva
din moarte
din moartea
al cãrei nu îl avem
ca sã denumim
gaura
Orice sãrut
îsi lasã
dintii albi sã cadã
în gura micã
deschisã
pe care am desenat-o
pe pãmînt
sub formã de piedicã
(Traducere si prezentare, Rodica DRAGHINCESCU)