POEZIE BULGARĂ CONTEMPORANĂ

 

Nellie PIGULEVA

Nellie Piguleva s-a născut în 1957, în Ruse, Bulgaria, a absolvit Institutul de Literatură din Moscova, lucrează ca jurnalist si este, totodată, editor la revista de cultură „Brod”. A publicat până acum trei volume de poezie. Scrie si publicistică, traduce din rusă, franceză, lituaniană.

După amiază

 

Râul – ca un drum întins înapoi de-a lungul albiei
Femeia – uitându-se undeva (ori poate nicăieri)

Grangurul – traversând cerul.

Bărbatul – stând asezat sub umbra stejarului.

Tăcută
Viata a străbătut jumătatea drumului.
Ziua se întoarnă încet
Către trecut.

Rătăcit în gânduri, râul se ondulează lene.
Lumea după amiezii e scămosată.
Nimeni nu asteaptă ceva – nimic
Zguduitor.
Toate miscările au fost prevăzute – calculate.
Femeia. Si râul. Si bărbatul sub umbră.
Ei sunt satisfăcuti si acum se simt plusându-se.

Dintr-o dată strigătul păsării zguduie violent cerul.
Femeia se întoarce. Bărbatul e
surprins.
Ea priveste spre stejar. Omul merge spre ea.
Grangurul se învârte deasupra lor si cântă, cântă, cântă.

Ziua se răsuceste încet spre apus.
Bărbatul si femeia sunt fericiti în amurg.
Cu ochii închisi urmăresc pasărea pe cer.

Totusi, nici un grangur nu zboară în acest colt de lume.

Cu privirea-mi, am traversat străzi si continente.
Cu mintea, am navigat peste Atlantic si Oceanul Indian.
M-am scufundat în Mariane.
Si am clocotit în tsunami peste Hokkaido.
Am căutat gustul tău pentru avocado.
Si în fructul pasiunii te-am căutat pe tine.
În tequila iute-sărată.
În vodca înghetată de ger.
Am auzit că ai trecut prin apropiere.
Si asta doar ceva minute înainte.
Am urmat siajul zvonurilor.
Degetele mele au atins aerul –
chiar acolo unde l-ai atins tu.

Mi-am extenuat simturile căutându-te.

Te-am căutat – până ce auzul meu a început să devină cenusiu.
Si până picioarele mele au ajuns epuizate.

Si puterea mi s-a dus toată.
Am călătorit curajoasă – stiam că ai existat.
Am căutat doar să te găsesc.

Si în timp ce căutam peste tot, tu erai acolo – peste două râuri.
Am păsit fiecare după celalalt în luminile traficului
Ai cumpărat ziare înaintea mea.
Am cumpărat brânză unul după altul.
Cizmarul locului stie fiece cusătură

a pantofilor mei si ai tăi.
Ca o galeră supraîncărcată
Timpul a navigat înapoi împreună cu simturile mele.

Se spune că ai zis
că m-ai găsit.
Cum să te recunosc?

Răni peste tot pe drumurile vechi.
Praf peste rănile mele.

În strălucitoarele grădini ceresti
Toate florile au fost culese.

Toate ghirlandele au fost tesute.
Halourile –proaspăt lustruite.
Soarele străluceste amurgind.
Si printre razele lui stropeste ploaia.
Locuitorii raiului vor căuta un alt – promis – rai
privind mai departe.
În acesta meri au sfârsit
Si ramurile lui sunt arse.

Păcătosii cinstiti vor pleca.
Îngerii îi vor conduce orbi.
Cele cinci pâini au crescut mucegăite,
crezând că sunt fierbinti si alb.

Călătoria va fi infernal de lungă,
Dar umbra mărului îi asteaptă.
În timp ce Domnul sade plictisit în colt
Si îmbătrâneste somnoros.

Picioare umflate
stă în calea mea
o lesie
grasă si colorată.
Mici monede galbene zornăie
în batista ei,
atârnând două cosite false pe spatele-i.
gura ei fără dinti zeflemiseste
sufletul meu sifonat.
Lesia tremură.
Probabil ea stie
Că pentru mine ca să trec mai departe
Trebuie să o înjunghii în stomac.
Ea mai stie –
că nu pot.
Pentru că am fost învătată să întâmpin cu „bună ziua”
Nu să înjunghii.
Mă opresc.
Si totusi ea – lesia zdrentuită – sade.
De neclintit
si sinistră.
Ca un adevăr.

Castorii
culeg creangă cu creangă
si rădăcină cu rădăcină.
Ei încropesc o locuintă.

Păsărica
Adună pai cu pai
Si firimitură cu firimitură
Făcând un cuib.

Bărbatul
Adună cuvânt după cuvânt
Si suspin după suspin.
Rănind si urând.

              Versiune în limba română si prezentare de Marius CHELARU

 

 

 

Home