MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
MONICA PILLAT
8.X.1947 (Bucuresti)
SONET ÎN OCTOMBRIE
Dacă ai fi asa cum mi te-nchipui,
Secunda-ar înceta să mai respire
De teamă că minunea firii tale
S-ar desfrunzi în aer, netrăită.
În bocetul luminii din copacii
Dezmosteniti de anotimp, îmi pare
Că trece vocea ta ca o migrare,
Dar în auzul meu esti neschimbarea.
Ochii tăi lungi ca pelerinii nouri
Se uită-n gol la mine ca si cum
As locui de mult într-o absentă.
Care din noi atunci e-nchipuirea?
Tu care-mi vii plecând pe totdeauna,
Ori eu care te pierd în dorul meu?
VÂNĂTOARE
De cum iesi din vizuină,
Vulpea simti că cineva
În bezna caldă o pândea
Si vru să fugă. Dar străină,
O voce surd, pe drumuri stinse,
Trezindu-i spaima, o chema,
Porni orbeste. Necuprinse,
Treceau pădurile prin ea…
Când s-a întors, nici vizuina
N-o mai găsi si nici pe ea…
Luna-mpuscată se zbătea
În cerul moale ca răsina
Si trupul vulpii se-nnopta…
