POEZIE FRANCOFONĂ

Isabelle PINÇON

Isabelle Pinçon s-a născut la 24 ianuarie 1959 în Algeria. Pînă-n anul 2000 a locuit la Lyon, acum vietuieste la Nantes  unde este psiholog.  Are trei copii. Opera sa cuprinde : Emmanuelle vit dans les plans – 1994,  C’est curieux – 1995/2006,  Au village – 1995,  Morts et vif – 1996, On passe à autre chose – 1997,  Jje vous remercie merci – 1999, UT, le Dé bleu – 2001, Vous non pas – 2004,  Zouve – 2004, Lhommequicompte, journal un peu vrai – 2006,  Je suis abstrait (după scrisorile lui Van Gogh către fratele său, Théo) …

Lucrurile care vor veni aici

Capitol la început

 

Hai să începem fără voi pentru că voi sînteti destul de greu de găsit.  (2)  Noi amîndoi vom fi fotografiati pînă-n acea zi în care voi declansa întîlnirea si îndrăgostit si tipic. 3)  Mă găsesc într-o situatie aflată pe dos, putin cam evazivă,  încovoiată, într-o instabilitate în crestere. Mă uluiesc de groapa pe care-o face un cuvînt atunci cînd fortele inamice răvăsesc hîrtia alb pe alb. (5)  Neapărat trebuie să scriu un roman care vă va tine perfect  la adăpostul meu si în acelasi timp aceasta e si o sarcină, cu mare bucurie. (6) Rup un creion al vîrstei pe care o aveam. (7) Camera e refăcută, florile cresc normal, mimeni nu va suferi.
-------------------------
(1) Putem să luăm loc, asta înseamnă înaintea disputei, dumneata pe pat, într-o pozitie oarecare, eu pe scaun, asa cum se stă pe un scaun.  (2) Nimic nu e clar în tonul vocii, pentru moment un avion trece pe deasupra unui cocos deoarece vecinii au acaparat un cocos care anuntă ziua la fiecare  cinci minute. (3) Utilizez expresiile făcute, stabilite deja, în asa fel ca peisajul să rămînă.  (4)  În mod nedefinit,  cîmpia ne atîrnă de nas.  (5) Dumneavoastră  sînteti ocupati să alegeti arborii cei mai puternici.  (6) Dumneata pe pat gata să misti din loc obstacolele, eu pe scaunul ca un scaun, mă decid să scot din dulap cîtiva sori strălucitori si în plus alte multe propozitii  pentru a înveseli lumea, mici focuri de cîmpie pînă la bubuitul obuzelor. (7) Acest pat e un munte de sare pentru că recent am întîlnit niste ocnasi.
 (Cf. Jean Orizet, op. cit.,  p.313)

Picioarele tracasate ale păsărilor cînd ninge.

Vă vorbesc din cabina unei masini uriase. Sînt o masină uriasă care
vorbeste. Intrăm în garaj. Asta face să duhnească gazul de esapament.
Trecînd printre voi cîstig ceva timp?
Chiuveta rosie, reprezintă  locul cel mai bun pentru noi amîndoi.
Niciodată nu voi face dragoste cu dumneata. După început, niciodată.
Conduceti-mă la celălalt capăt.

*
Caut un copac care să pună întrebările unui copil la trezire. Caut un început de copac înlocuit de copii foarte entuziasmati. Mă catăr cu picioarele goale, intru odată cu primele întrebări, micile corvoade ale demarajului.

Mugurii fac acrobatii.

Cele mai frumoase fraze ale mele se află în copacii în constructie; am nevoie de trosnitura copacului pentru a închide cartea. O trosnitură care să rupă totul.

Fiecare filă căzută trebuie recopiată.

*
Am plecat din voce pentru a fi sigură că plec din mine.

Toate lucrurile pe care nu le-ai avut care se întind acolo, ca un cîine de vînătoare, pentru o noapte.

Toate lucrurile de făcut care nu-s făcute, lucrurile făcute care-s prost făcute, începuturile de inventie, trufiile  păsărilor, bebelusii care cad (suspin).

A face din prezent un volum mare, mai mare decît prezentul.

Făcînd din prezent, nu pot face altceva.
                                                                                                         (cf. UT – 2001)
Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU