Alexandru PINTESCU


Carmen miserere

În vin e adevărul, doar în vin
cum omul bun ascunde pe cel hain,
cum mintea sănătoasă,-n plină slavă
e soră geamănă cu cea bolnavă
iar umbra visului ce-i tot părere
e dură ca un Carmen miserere:

involt este obscurul involocru
precum ideea doarme-n orice lucru.

Relicve

Noiembrie soseste
cu negrele-i nervuri
acizii cad pe romburi
ca pe închise guri.
Si cad din ceruri paseri
din nori ca dintr-un stol
în vreme ce-n frunzare
e-un fum ca de alcool.
Se risipesc si umbre
ca un zăbranic – lest
din zilele ce-s ninse
de tragicul incest,
iar din pămînt o ceată
tîsneste drept, proscrisă
si ochii îti răsfată
candoarea compromisă...

***

Trec printre fluturi cu aripi de fluture

măiastra mă cheamă cu tainic cuvînt
hergheliile cerului, vrînd parcă să scuture
norii aleargă cu coama lipită de vînt.
Luna asteaptă încărcată de vise
monotona derulare a orelor serii
pînă la intrarea ei în culise
cerul va izvodi stele puzderii.
Feerica turmă alungă vedenii
arama mai trece usor printre silabe
pîlpîind ca lumînările în utrenii
ce nelinisti te roade, Ahabe?
Ce taină nefastă-nsoteste trireme
pe marea neostoită cu rînjetu-i hîd
parcă prin apă undiri de balene
de spaimele noptii îsi rîd.
Aripi trupul de vrea să rodească
mai trainică-i vîsla-nflorită de rod
ca o limbă de clopot acoperită de iască
de la tăierea pruncilor de către Irod.
Albe oase risipind pe coline
sunete stranii mustind de delicii
arome de îngeri înmugurind străine
pe roata de foc a atîtor suplicii.
Tăcerea adastă rotundă si plină
se sparge asemeni unor boabe de rouă
pe frunze noptatice de verbină
ca-ntr-o izvodire de istorie nouă.


Lerui-ler

Lerui-ler
apă lăuroasă
scaldă-n mister
Fată-Frumoasă
lunecînd lenevoasă
aidoma tăisului
de coasă
lucind ca un hanger
ascutit pe copită
de vier
lerui-ler,
lerui-ler...

Home