.
contemplînd linistit aura violetã a mortii
1. vãluritã-n landurile mãrii
caraibilor
în zefir învãluritã
avea trunchi de marmorã-abanos
mare caspicã, ursitã
o scãlda în val spumos
toate finele mãtãsuri, toate
relele colmee
se adãposteau siretic
precum viespile-n stiubee
au dat în pîrg pãdurile
Doamne si fericirile noastre
pasagere sînt rãnite de
privirea noastrã cãtre Tine
acolo în aproapele siberiei
noastre în departele ecuatorului
lui cessare vallejo
doar visele, viziunile
vedeniile mi-au rãmas neatinse
în patul în care zac
de mai bine de o sutã de
ani
contemplînd linistit aura
violetã a mortii
2. cu trupurile verzi cu trupurile
zgribulind în zãpadã ne vom
înfãtisa în fata Mielului,
goi, doar cu numele (noumennul)
nostru, cicatrice amprentã
pe pielea
hainelor, tunicilor noastre de
piele
“în crengi în copaci am spînzurat organele noastre”
(duminica floriilor)
3. acum vãd limpede. inima mea
strãvede tufa cea verde
ochiul meu vede verde
imaginea din jurul aureolei
smaragd
acum vãd curat privirea
îmi e strãbãtutã, strãluminatã
de razele ramurii de finic
pentru fiecare an ceasul are
o rãmãsitã din drojdia ciberneticã
a uitãrii.
.
