Ovidiu POJAR

 

Hoti nepriceputi

 

Făceam trafic cu ceasornice vechi

furate

din odăile somnului,

si niciodată nu reuseam să ne oprim

încât să nu fim prinsi asupra faptului

si să ne fie confiscat totul,

dar noi perseveram, nu aveam timp

să analizăm unde greseam mereu

eram doi hoti

nepriceputi până la urmă

si nu vedeam cum secundele

îsi încordau disperate spinările

gata să sară la gâtul

sentimentelor noastre

care se rostogoleau provocator

chiar printre stalactitele

si stalagmitele

cu care el, timpul

ameninta să ne sfâsie,

făceam trafic cu ceasornice vechi

care băteau orele anapoda

si pe care nimeni

n-ar fi plătit niciodată nimic.

 

 

Metamorfoză

 

Sunt un somon

ajuns la capătul drumului-

mă descompun,

trupul meu ascultă acum

de alte legi, oculte.

 

Oricum, e bine că

am ajuns până aici

si mi s-a îndeplinit dorinta

de a nu muri într-o zi

plictisit.

E bine că

mai aveam atâtea de făcut.

 

Iată, merg pe ape

si-mi frec burta de pietre

să las un semn

iluzoriu

Pământului.

 

Naufragiu

 

Sentimente ,

mari creaturi marine,

esuate pe plajele reci, ale nimănui.

Valuri neputincioase ce încearca prea târziu să le mângâie,

după ce le-au aruncat nepăsătoare la tărm.

Nimeni n-a putut spune deocamdată

dacă marea nu le va fi fost îndeajuns

sau au sfârsit dezorientate

de o utopie prea albastră,

de vreo schimbare

a magnetismului din ultima vreme.

Eu le-am găsit acolo

si-am stat la priveghi

să nu le las singure peste noapte.

Poate va veni cineva, milostiv,

în urma mea

să le-ngroape.