Miquel Martí I POL

(Roda de Ter, 1929-Vic, 2003)

 

DACĂ VORBESC DESPRE MOARTE

 

Dacă vorbesc despre moarte e pentru că mor

si îndeosebi merită să vorbesti despre lucruri

care se cunosc la modul intens. Moartea mea,

de pildă, mi-e foarte cunoscută,

de multă vreme convietuim si încă

o să mai convietuim multă vreme, până când se rezolvă

o dată pentru totdeauna litigiul ce nicicând nu aduce,

în ciuda revoltelor, căi cu surprize.

Atunci va fi momentul elegiei

si cineva va trebui să-mi facă panegiricul

(în catalană, vă rog, si în decasilabi)

pe care eu, de-a binelea mort, o să-l ascult cu respect.

Dacă vorbesc atâta despre moarte e, poate,

pentru că-i lucrul pe care-l cred cel mai viu si vecin,

pentru a nu cădea în subtile pedanterii

care, în cele din urmă, nu duc niciunde.

Vorbesc deci despre moarte si mor.

Nu se poate pretinde mai multă onoare.